Dragi colegi,
Încep prin a vă mulţumi tuturor celor care aţi participat la votul de vineri şi care aţi votat onest, aşa cum v-a dictat conştiinţa. Alegerea dvs. ma onorează şi mă obligă să ofer în următorii patru ani argumentele acestui vot de încredere.
Îmi doream ca în acest mesaj de mulţumire să vă vorbesc în primul rând despre viitor, cu aplecare pe viitorul imediat. Din păcate însă, prezentul obligă o altă prioritizare.
Mă văd pus într-o situaţie paradoxală. După o campanie pe care am ales s-o menţin pozitivă din prima până în ultima zi, în care nu doar că nu mi-am atacat contracandidaţii şi programele lor, dar am preferat să nu mă apăr aşa cum aş fi putut tocmai pentru a nu depăşi limita eleganţei, câştig. Câştig şi a doua zi sunt acuzat a fi beneficiarul a exact acelor lucruri pe care le-am simţit îndreptate împotriva mea în timpul campaniei, în special în ultima săptămână: „camuflaj, aranjamente pe sub masă, jocuri de culise, dublu limbaj” etc
În lipsa argumentelor privind corectitudinea votului, este atacat votul în sine, filosofia lui. E ca un meci de fotbal finalizat cu o declaraţie de presă de tipul: „da, noi am pierdut, dar dacă jucam handbal sigur câştigam. Iar handbalul, o ştim cu toţii, e un sport superior”. Celor străini de pasiunea pentru sport le pot da exemplul unui Tribun, recent plecat dintre noi, care obişnuia să conteste fiecare rând de alegeri la care lua parte, uneori chiar înainte de anunţarea rezultatelor, dar de fiecare dată fără vreo probă, vreun argument.
Nu vreau să intru într-o polemică pe subiectul deschis în presă de unul dintre perdanţii alegerilor de vineri în primul rând din eleganţă, apoi pentru că nu vreau să legitimez o falsă temă de dezbatere. Voi reveni în cursul zilei de mâine cu o explicaţie pe cât de tehnică, pe atât de lămuritoare legată de procedura şi filosofia votului, despre cum şi când putea fi provocată o discuţie, inclusiv juridică, pe această temă.