Mistere post-electorale

Comments Off on Mistere post-electorale

elementarDragi colegi,

Aşa cum am promis în mesajul anterior, revin cu un răspuns mai detaliat din punct de vedere tehnic referitor la campania de contestare a votului lansată şi întreţinută în media de unul din perdanţii alegerilor pentru funcţia de Rector.

Astfel, distinsa mea colegă doamna prof. Norina Forna reclamă faptul că sistemul de vot din Universitatea noastră este „nociv” şi totodată „un sistem de cuantificare a voturilor care premiază neimplicarea, fuga de răspundere, frica de dezbatere ( calificate fals și ipocrit drept ”spirit de moderație”), eschiva, camuflajul, dublul limbaj, aranjamentele pe sub masă și jocurile de culise”.

Sistemul actual de vot funcţionează în această formulă din anul 2008 – includ aici şi aplicaţia care scanează automat buletinele de vot şi numără opţiunile. O singură diferenţă s-a înregistrat în acest an. Este vorba de solicitarea ministerului (despre care colega mea, dna. Forna, afirmă că nu a fost respectată) care se referă la un detaliu tehnic simplu: marcarea opţiunii pe buletinul de vot nu se mai face prin desenarea cu pixul a unei buline în căsuţa dorită, ci prin aplicarea unei ştampile – lucru care s-a întâmplat. Documentul invocat este Ordinul Ministrului nr. 3751 din 29.04.2015.

Aşadar, pe exact acest sistem de vot au fost organizate următoarele alegeri:

  • – 2008: alegeri generale
  • – 2011: alegeri generale
  • – 2015: alegeri pentru Senatul Universităţii (2 tururi)
  • – 2016: alegeri generale

Acest sistem de vot a generat, între altele, şi alegerea colegei mele, prof. Norina Forna ca Decan în 2008 şi ca membră a Senatului Universităţii, în 2011. Este fascinant cum acelaşi sistem de vot este bun atunci când candidatul Norina Forna câştigă şi „nociv” atunci când candidatul Norina Forna pierde.

În plus, e util de ştiut că:

  • – alegerile au fost monitorizate, pe toată durata lor, de 3 membri ai Corpului de Control al Ministerului Educaţiei care nu au semnalat vreo problemă;
  • – 3 dintre candidaţi (prof. Luminiţa Iancu, prof. Radu Iliescu şi prof. Norina Forna) au avut observatori proprii pe toată durata votului, inclusiv la procesul de numărare;
  • Toţi observatorii (cu excepţia observatorului desemnat de candidatul Norina Forna) au confirmat corectitudinea procesului electoral;
  • Toţi cei 7 candidaţi (iarăşi, cu excepţia candidatului Norina Forna) au recunoscut rezultatul alegerilor.

Interesant, chiar pitoresc, este că observatorul candidatului Norina Forna nu a reclamat vreo disfuncţionalitate în timpul procesului de vot, ci numai după aflarea rezultatelor.

Doamna prof. Norina Forna reclamă, de asemenea, o lipsa de dezbatere asupra acestui sistem de vot „nociv”. Documente publice ale Universităţii ne arată că Senatul Universităţii a analizat Regulamentul de desfăşurare a alegerilor în şedinţele din 23.11.2015 şi 2.12.2015 şi a votat armonizarea lui cu Ordinul Ministrului nr. 3751 din 29.04.2015 printr-un vot evident favorabil (34 – pentru, 3 – împotrivă, 7 – abţineri). De ce nu a fost atunci momentul potrivit pentru dna. Norina Forna să pună în discuţie sistemul „nociv” de vot, şi de ce e acum momentul ca un candidat care a pierdut alegerile, în persoana aceleeaşi colege Norina Forna, să conteste? Atenţie: vorbim de contestarea filosofiei votului, nu de nereguli sau disfuncţionalităţi în procesul de vot.

Vă las pe dvs., colegii mei din Universitate, să descoperiţi misterul care învaluie răspunsul la întrebarea de mai sus. În ceea ce mă priveşte afirm o dată în plus regretul meu profund pentru faptul că Universitatea noastră reţine din nou, într-un context negativ nemeritat, atenţia opiniei publice.

Cu drag,
prof. Viorel Scripcariu

Vă mulţumesc!

Comments Off on Vă mulţumesc!

Dragi colegi,

Încep prin a vă mulţumi tuturor celor care aţi participat la votul de vineri şi care aţi votat onest, aşa cum v-a dictat conştiinţa. Alegerea dvs. ma onorează şi mă obligă să ofer în următorii patru ani argumentele acestui vot de încredere.

Îmi doream ca în acest mesaj de mulţumire să vă vorbesc în primul rând despre viitor, cu aplecare pe viitorul imediat. Din păcate însă, prezentul obligă o altă prioritizare.

Mă văd pus într-o situaţie paradoxală. După o campanie pe care am ales s-o menţin pozitivă din prima până în ultima zi, în care nu doar că nu mi-am atacat contracandidaţii şi programele lor, dar am preferat să nu mă apăr aşa cum aş fi putut tocmai pentru a nu depăşi limita eleganţei, câştig. Câştig şi a doua zi sunt acuzat a fi beneficiarul a exact acelor lucruri pe care le-am simţit îndreptate împotriva mea în timpul campaniei, în special în ultima săptămână: „camuflaj, aranjamente pe sub masă, jocuri de culise, dublu limbaj” etc

În lipsa argumentelor privind corectitudinea votului, este atacat votul în sine, filosofia lui. E ca un meci de fotbal finalizat cu o declaraţie de presă de tipul: „da, noi am pierdut, dar dacă jucam handbal sigur câştigam. Iar handbalul, o ştim cu toţii, e un sport superior”. Celor străini de pasiunea pentru sport le pot da exemplul unui Tribun, recent plecat dintre noi, care obişnuia să conteste fiecare rând de alegeri la care lua parte, uneori chiar înainte de anunţarea rezultatelor, dar de fiecare dată fără vreo probă, vreun argument.

Nu vreau să intru într-o polemică pe subiectul deschis în presă de unul dintre perdanţii alegerilor de vineri în primul rând din eleganţă, apoi pentru că nu vreau să legitimez o falsă temă de dezbatere. Voi reveni în cursul zilei de mâine cu o explicaţie pe cât de tehnică, pe atât de lămuritoare legată de procedura şi filosofia votului, despre cum şi când putea fi provocată o discuţie, inclusiv juridică, pe această temă.

Am uitat oare să fim liberi?

Comments Off on Am uitat oare să fim liberi?

umf

Dragi colegi,

Am ajuns la sfârşit de campanie. Dacă nu se va întâmpla ceva ieşit din comun, care să necesite o reacţie şi clarificări urgente, acesta este ultimul mesaj pe care vi-l trimit.

Până săptămâna trecută, gândisem acest mesaj de încheiere de campanie ca un mesaj scurt, în care să vă mulţumesc pentru răbdarea şi interesul cu care m-aţi onorat şi să vă îndemn să mergeţi la vot cu mintea şi inima deschise.

Însă experienţa amară a ultimelor zile mă împiedică să mă rezum la un astfel de mesaj. A devenit necesar să las o „portiţă” deschisă, exprimată de propoziţia: „dacă nu se va întâmpla ceva ieşit din comun”.

În ceea ce mă priveşte v-am spus deja ce aveam să va spun, prin site-ul www.viorelscripcariu.ro, prin răspunsurile la mesajele dvs., comentarii, interviuri etc. O singură completare am de făcut, generată de evenimentele ultimei săptămâni de campanie: avem nevoie de o platformă internă de dezbateri, la nivel de comunitate universitară. Dacă veţi decide că sunt persoana potrivită pentru funcţia de Rector, voi crea această platformă de dezbatere şi dialog – avem deja infrastructura necesară. Natural, firesc este ca dezbaterea electorală din Universitate să se desfăşoare în primul rând în interiorul Universităţii. Presa ar trebui să aibă rolul de a reflecta şi completa această dezbatere, nu de a o găzdui, pe criterii lipsite de transparenţă (da, e un eufemism!).

Sunt primul dintre candidaţi care şi-a depus dosarul, din prima zi, nu am aşteptat să văd care-mi sunt concurenţii. Am refuzat toate ofertele de „alianţe discrete” vehiculate prin interpuşi în timpul campaniei. Nu aţi văzut din partea mea vreun atac la adresa contracandidaţilor, chiar dacă oportunităţi au fost şi poate mi-ar fi „adus voturi”. Am spus-o şi o repet: am avut din prima zi o campanie curată. O voi menține curată până în ultima zi.

Dragi colegi, noi nu suntem politicieni, suntem profesori. Iar votanţii nu sunt eşantioane demografice, ci colegii şi prietenii noştri. Să nu uităm!

Mi-aş fi dorit aşadar ca, drept concluzie a campaniei mele, să vă adresez un simplu şi onest „Mulţumesc!”. Pentru răbdarea de a mă fi ascultat, pentru modul plăcut în care am comunicat împreună. În lumina „întâmplărilor” din ultimele zile de campanie, un simplu „mulţumesc” nu mai e însă suficient.

La început de campanie vă invitam la „reflecţie şi comunicare”; acum, la sfârşit de campanie, când s-a spus ce era de spus, rămâne reflecţia. Subiectele de reflecţie pe care vi le propun sunt întrebări pe care mi le-am adresat în primul rând mie şi care mă fac acum, la sfârşitul campaniei, să fiu mai determinat decât la începutul ei:

  1. La momentul depunerii candidaturii un prieten m-a sfătuit „să-mi văd de treabă”. „De ce?”, am întrebat? „Ca să nu te trezeşti cu vreun dosar… Uite-te în spate la ceilalţi candidaţi cu şanse, ce au păţit?

Asta vrem? O universitate dominată de frică? În care dacă „îndrăzneşti” să candidezi poţi fi sigur că ţi se va fabrica un dosar sau, din lipsă de „material didactic”, măcar o plângere numai bună de „plimbat” prin presă?

  1. De ce am ajuns să ne obişnuim că telefonul se predă la intrarea în sala de vot? De ce trebuie să ne luăm măsuri de securitate drastice, de unde s-a născut temerea că votul ar putea fi fraudat, ca buletinul de vot ar putea fi fotografiat, că votul n-ar fi tocmai secret s.a.md.? Îşi au locul aceste temeri într-o comunitate academică? Suntem sat din Teleorman sau Universitate?

  1. Noi vorbim de autonomie universitară, dar oare libertatea noastră personală de gândire şi acţiune e deplină acum? Vrem să ne temem sau vrem să fim liberi? Frica nu duce nicăieri. Frica nu construieşte, frica dărâmă, surpă încrederea şi viitorul.

  1. Dacă tot dedicăm capitole ample imaginii Universităţii, de ce unii se folosesc de presă pentru a o păta şi mai mult? Cui foloseşte o Universitate pătată, o Universitate slăbită, vulnerabilă atacurilor din exterior? Cumva celor care visează să „domnească” prin frică? Nu e suficientă presiunea din exterior asupra noastră, ca medici? Trebuie să ne calomniem şi noi între noi? Iresponsabil – aşa se cheamă un om care pune interesul personal, vanitatea, pofta de mărire înaintea interesului firesc al grupului din care face parte, în cazul nostru comunitatea academică şi universitară.

  1. Cui îi foloseşte, dragi colegi, mânjirea prin terţi a imaginii mele, a domnului profesor Dragoş Pieptu şi a domnului profesor Radu Iliescu? De ce lipseşte curajul asumării acuzaţiilor, într-un mod onest care să permită celui acuzat să se apere fără a apela la zona mercenară a presei, fără să plătească unor entităţi care, vă asigur, nu doresc nici binele Universităţii, nici liniştea ei?

  1. De ce să ne temem, dragi colegi? Am uitat oare să fim liberi?

Nu sunt întrebări retorice, sunt întrebări care pot şi merită să capete răspunsuri.

Îi salut cordial pe toţi contracandidaţii mei şi le doresc să primească un vot onest şi meritat. Iar nouă tuturor celor care vom vota adresez îndemnul de a vota onest, cumpănit şi înţelept.

În cabina de vot suntem singuri cu conştiinţa şi responsabilitatea noastră.

Cu drag,
Prof. Viorel Scripcariu

“The secret of change is to focus all of your energy, not on fighting the old, but on building the new.” (Socrates)

Am avut din prima zi o campanie curată. O voi menține curată până în ultima zi

Comments Off on Am avut din prima zi o campanie curată. O voi menține curată până în ultima zi

Imaginile de mai jos și cronologia lor vorbesc de la sine. Reacția mea față de scriitura apărută astăzi pe site-ul publicatiei “7 Est” se rezumă în două propoziții:

Am avut din prima zi o campanie curată. O voi menține curată până în ultima zi

 

13 ianuarie 2016

13.01


18 ianuarie 2016

18.01


20 ianuarie 2016

 20.01

Întâlnire cu reprezentanții studenților

Comments Off on Întâlnire cu reprezentanții studenților

Am avut luni, 18 ianuarie, o foarte interesantă şi plăcută întâlnire cu reprezentanţii studenţilor din Universitatea noastră. Din această întâlnire s-au cristalizat mai multe probleme şi zone de interes ale studenţilor, pe care le-am regăsit ulterior în grupajul de întrebări pe care aceştia le-au trimis tuturor candidaţilor la funcţia de Rector. Reiau aici răspunsul la acele întrebări, pentru a da vorbelor şi o formă concretă, scrisă, care mă angajează.

 

  1. Cum vedeți, din postura de viitor rector, relația cu studenții reprezentanți?

O relaţie directă şi onestă student – rector este nu doar firească, dar şi benefică pentru Universitate, pentru că astfel se pot transmite uşor informaţii, în ambele sensuri.

Concret, îmi propun întâlniri periodice (sau punctuale, dacă o va impune un unume context imediat) cu reprezentanţii studenţilor, în care să urmărim un algoritm simplu:

  1. Analiza problemei semnalate şi găsirea soluţiei în comun acord;
  2. Pasul următor şi extrem de important este acela în care reprezentanţii studenţilor comunică mai departe cu studentii, pentru înţelegerea soluţiei şi aplicarea măsurilor care să o transpună în faptă;
  3. Implementarea măsurilor respective, care intră de cele mai multe ori în competenţa decanatelor şi departamentelor;
  4. Voi solicita decanatelor şi departamentelor feedback obligatoriu din partea studenţilor;
  5. Dacă reprezentanţii studenţilor consideră că măsurile luate nu au dus la aplicarea soluţiei găsite împreună, procesul descris mai sus se reia.

Toată construcţia de mai sus depinde însă fundamental de un singur element: construirea unei relaţii de încredere între reprezentanţii studenţilor şi Rector. Vă asigur că înţeleg acest lucru şi că vom construi această relaţie de încredere.


  1. Cum priviți noua formulă de evaluare a studenților, respectiv noul regulament pentru studii de licență?

 Este un regulament bun pentru ierarhizarea studenţilor, care ar fi trebuit aplicat mai devreme. Va fi un stimul pentru studenţi în procesul de învăţământ şi în egală măsură este un pas important spre obiectivarea maximă a evaluării cunoştintelor. Acest proces trebuie completat atât cu o regândire a curriculei, în sensul echilibrării cunoştinţelor ce trebuie acumulate, cât şi cu realizarea de baremuri, pentru ca studentul să se poată autoevalua.

Alături de construirea unei educaţii de învăţare permanentă, pe întreg parcursul semestrului şi cumulat cu organizarea inteligentă a sesiunilor care să nu pună un stres suplimentar pe student, acest regulament are şanse reale de a-şi atinge obiectivul. 


  1. Considerați necesară revizuirea tuturor regulamentelor interne universitare, inclusiv a cartei?

 Da, o consider necesară, există o menţiune explicită în acest sens în Planul managerial.

Universitatea este un organism viu, iar pentru a evolua organismele vii trebuie să aibă sau să dobândească capacitatea de adaptare. Un rol important în adaptare îl va avea (aşa cum e şi firesc într-o universitate modernă) feedback-ul din partea studenţilor, inclusiv cu privire la regulamente.

Carta este prin definiţia sa un document care conturează clar misiunea, obiectivele, structurile şi valorile Universităţii. De fapt, Carta este Constituţia Universităţii, deci e firesc să ne propunem atât stabilizarea ei, cât mai ales gândirea acestui document în spiritul academic.  


  1. Cum considerați că se pot realiza proiecte de cercetare în care pot fi implicați și studenții?

 În mod normal, firesc, implicarea studenţilor în activitatea de cercetare, îndeosebi pentru anii mari de studiu, va fi un element de stimul pentru dezvoltarea interesului studentului pentru cercetare, la nivelul tuturor celor patru facultăţi. E bine de ştiut că există proiecte în care prezenţa tinerilor conferă un plus de credibilitate proiectului în sine în procesul de evaluare în vederea acceptării.

De asemenea, îmi propun încurajarea studenţilor să participe la competiţii dedicate lor, inclusiv prin sprijin financiar pentru aplicarea la astfel de competiţii. 


  1. Care este părerea dumneavoastră despre situația căminelor studențești?

 Nu sunt familiarizat cu situaţia actuală din căminele studenţeşti, o afirm cu toată onestitatea. Ca Rector însă este evident că aceasta va fi una din preocupările mele; nu putem vorbi de învăţământ la standarde înalte de calitate în absenţa unor condiţii de cazare pentru studenţi cât mai aproape de nivelul existent în ţările dezvoltate din Europa.

În Strategia de dezvoltare pe termen mediu „UMF 2020” există deja proiectul construirii unui campus universitar modern, va fi unul din proiectele prioritare. E important de spus că vorbim de o problemă care preocupă deja Universitatea şi înspre a cărei rezolvare s-au făcut deja paşi concreţi. Astfel, prin Strategia „UMF2020” s-a realizat etapa de proiectare pentru consolidarea, reabilitarea şi modernizarea tuturor căminelor studenţeşti. Încă din acest an am văzut că sunt programate camine pentru renovare şi reabilitare, urmând că într-un orizont de timp de 2-4 ani să fie modernizate toate căminele existente precum E5, 1Mai B şi T22. 


  1. Ce s-ar putea face pentru a îmbunătăți lipsa de materiale pentru desfășurarea lucrărilor practice?

 Buna dotare a disciplinelor pentru desfăşurarea unui act didactic performant este o cerinţă care nu are nevoie de nici o ierarhizare. Este o prioritate absoluta. Resping total maniera prin care studenţii sunt nevoiţi să îşi procure propriile materiale pentru a putea sa efectueze actul didactic practic. Rezolvarea acestei probleme presupune şi implicarea serioasă a decanatelor şi departamentelor.


  1. Care este părerea dumneavoastră privind Biblioteca Universității?

 Sediul actual al Bibliotecii este depăşit, cel puţin din punctul de vedere al raportului suprafatăt – număr de studenţi. În egală măsură, dotarea deficitară cu manuale sau alte materiale de studiu în format fizic împiedecă desfăşurarea studiului individual. Un avantaj al actualei biblioteci este poziţionarea ei, în apropierea corpului principal al Universităţii.

Există două variante posibile: fie extinderea actualei biblioteci (problematică din perspectiva spaţiului disponibil), fie construirea unui alt sediu, în apropierea Universităţii, până la finalizarea proiectului campusului studenţesc. Personal susţin crearea unei locaţii noi pentru bibliotecă, eventual în cadrul imobilelor existente, în paralel cu dezvoltarea bibliotecii virtuale în toate zonele de acces ale studenţilor. 


  1. Ce părere aveți despre calitatea materialelor didactice primite la începutul fiecărui an universitar?

Aceste materiale sunt depăşite ca valoare, se vede cu ochiul liber. În plus sunt uzate moral. Voi urmări ca fiecare disciplină şi departament să participe cu propriile cursuri, editate în editura Universităţii. De asemenea, voi încuraja studiul din manuale de referinţă pentru fiecare obiect de studiu.

Voi prioritiza aceste măsuri pentru Facultatea de Bioinginerie care, la ora actuală, nu are disponibile în bibliotecă manuale de studiu specifice. 


  1. Vedeți o barieră între cadre didactice și studenți la momentul actual? Dacă da, cum s-ar putea rezolva? 

Am semnalat şi adresat explicit această problemă în Planul managerial, la capitolul „Comunicarea în interiorul comunităţii universitare”.

Da, există o barieră, iar lucrurile pot fi îmbunătăţite nu doar la nivelul larg al comunicării la nivel de comunitate universitară, dar şi nivelul relaţionării student-profesor.

Dacă rezolvarea problemei comunicării începe cu siguranţă de la inventarea şi construirea unor canale de comunicare, în cazul relaţiei student-profesor vorbim de un demers mai amplu, care impune schimbări profunde de mentalitate atât la nivelul studentului, cât şi a cadrului didactic. E un drum lung care începe cu paşi mici. Iar primul pas l-am făcut deja, la nivelul colectivului pe care îl conduc, îl găsiţi descris in capitolul „O nouă relație profesor – student”.  


  1. În viziunea dumneavoastră, cum am putea îmbunătăți imaginea națională și internațională a Universității?

Este, iarăşi, un subiect căruia îi acord maximă importanţă şi pe care l-am dezvoltat în Planul managerial. Imaginea universităţii este o valoare, un bun al instituţiei atât de concret încât îi putem da număr de inventar. O abordare completă şi inteligentă a acestui subiect presupune înţelegerea unei realităţi simple: nu putem vorbi despre imagine în absenţa comunicării.

Nu voi relua ideile din Plan, ele sunt dezvoltate în capitolele „Imaginea Univesității”, „Comunicarea in exteriorul comunitatii universitare” şi „Comunicarea in interiorul comunitatii universitare”.

Vreau doar să accentuez ideea ca misiunea construirii şi întreţinerii imaginii Universităţii trebuie încredinţată unor profesionişti. Comunicarea publică, comunicarea instituţională, marketingul universitar sunt ştiinţe ale lumii moderne, iar ştiinţa nu poate fi apanajul amatorilor, oricât de bine intenţionaţi ar fi ei.

Despre telefoanele “la listă”

Comments Off on Despre telefoanele “la listă”

spam_telefonicAm primit mai multe întrebări, pe mailul personal şi pe formularul de contact, pe care le pot rezuma într-o fraza: Viorel, de ce nu dai şi tu telefoane, cum dau ceilalţi?. Majoritatea îmi sunt prieteni sau cunoscuţi suficient de apropiaţi încât să-mi dea de înţeles că nu-i bine să nu sun, sfătuindu-mă onest să sun şi eu, aşa cum sună „ceilalţi”.

Dragii mei, vă mulţumesc pentru grijă şi sfat, dar de sunat în masă n-am sunat şi nici n-am s-o fac. Dintr-un cumul de motive.

În primul rând din respect pentru voi.

În doilea rând pentru că nu pot să vă spun nici cu o 100 de telefoane ceea ce am spus deja în Planul managerial. Dacă sunt întrebări legate de ideile din Plan, cu drag vă răspund, inclusiv telefonic. Dar să dau zeci de telefoane pentru a vă spune lucruri pe care le ştiţi deja sau pe care le puteţi citi într-o formă mult mai elaborată decât o poate face un apel telefonic – mi se pare inutil şi la limita ridicolului.

Al treilea motiv este o păţanie personală pe care n-o doresc nimănui. Acum nişte ani, prin 2008 cred, cu ocazia alegerilor locale, am avut „norocul” să apar pe lista de telefoane a unuia dintre candidaţi. Lucrurile au început decent, pe la mijlocul campaniei, cu 1-2 SMS-uri pe săptămână conţinând texte „creative şi mobilizatoare” de tipul „Votăm pe X”. Problema s-a acutizat în ultima săptămână, când SMS-urile s-au mutat spre seară, iar în timpul zilei domnişoare cu voci ascuţite mă sunau măcar o dată pe zi pentru a ma informa că „X candidează” (că nici nu ştiam!) şi că, desigur, „X este cel mai bun”. Aşa cum ştiţi un chirurg nu-şi închide telefonul. Iar răbdarea mea şi-a dat testul maturităţii în acea săptămână din 2008.

Aşadar n-am sunat şi nici n-am să sun „pe listă”. Cu atât mai puţin să rog pe cineva să sune în locul meu. Suntem colegi, mulţi suntem prieteni sau avem prieteni comuni. Ştim cine candidează, Planurile sunt publice, sunt promovate şi discutate atât online, cât şi în întâlniri directe.

Da, dacă trebuie să vă trimit un un mesaj comun, cum a fost invitaţia la întâlnirea din Aulă, atunci trimit SMS „pe listă”. Însă să-mi iau colegii la rând din agendă şi să le spun ca operatoarea de call-center „ştiţi, X candidează şi desigur X e cel mai bun” este peste puterea bunul meu simţ.

Cu drag,
Viorel Scripcariu

Interviu Ziarul de Iași

Comments Off on Interviu Ziarul de Iași

Mulțumesc Ziarului de Iași și jurnalistului Cătălin Hopulele pentru oportunitatea participării la acest interviu colectiv. Este un demers jurnalistic firesc și profesionist realizat pe o temă de interes atât pentru comunitatea noastră universitară, cât și pentru ieșeni în general, având în vedere impactul social considerabil pe care Universitatea noastră îl are asupra comunității locale.

Articolul integral, conținând răspunsurile tuturor candidaților, îl puteți citi aici.

 

logo_dezbateri

 

zdiZiarul de Iași, întrebarea #1: Ce ar trebui să facă noua conducere pentru a conserva şi multiplica resursele financiare pe care le va găsi atunci când va prelua şefia UMF?

Viorel Scripcariu: Resursele financiare ale unei instituţii, oricare ar fi ea, au două funcţii majore: asigură stabilitate şi potenţial de dezvoltare. În acelaşi timp, trebuie să nu ne uităm menirea: suntem universitate, nu SRL. Prioritatea noastră nu poate fi profitul financiar, ci performanţa academică; profesorii nu sunt „angajaţii firmei“, ci parteneri în actul educaţional, iar studenţii nu sunt „clienţii firmei“, ci beneficiarii unui act educaţional. Conceptul meu de campanie, „Excelenţă prin Prosperitate“, tocmai asta face: defineşte Excelenţa ca scop şi Prosperitatea ca mijloc de atingere a acestui scop. Dacă inversăm paradigma, dacă vorbim de „Prosperitate prin Excelenţă“, am ieşit definitiv din spaţiul valorilor care definesc o universitate serioasă şi dedicată scopului său fundamental: educaţia.

Ziarul de Iași, întrebarea #2: În jurul universităţii gravitează multe cazuri de corupţie. Cum aţi fi procedat spre exemplu dacă, în timpul mandatului ca rector al UMF, vi s-ar fi adus în atenţie situaţia soţilor Dorobăţ?

Viorel Scripcariu: Scopul meu este să nu ajung în situaţia descrisă de întrebare, e diferenţa dintre a trata o maladie şi a face profilaxia ei. Dacă vorbim de corupţie în universitate, atunci pornim de la acceptarea ideii că ea implică atât cadrul didactic, cât şi studentul. Voi face paşii necesari dezvoltării unei relaţii de parteneriat între asociaţiile studenţeşti şi rector, aici cred că e cheia. O organizaţie a studenţilor poate observa dacă plângerile la adresa unui cadru didactic sunt un fenomen sau doar un caz izolat, care poate fi susceptibil inclusiv de rea-intenţie. În egală măsură, voi sta de vorbă cu profesorul reclamat. Dar, repet, scopul meu este să nu ajung până aici. Şi nu e doar scopul meu: încă din mandatul domnului profesor Dragomir, universitatea a făcut paşi concreţi în direcţia obiectivării examinării studentului, iar un exemplu în acest sens sunt examenele scrise unice, cu test grilă, susţinute de toţi studenţii unui an de studiu.

Ziarul de Iași, întrebarea #3: V-aţi lăsa operat de studenţii pe care i-aţi primit până în prezent pe liniile de studiu cu plata în valută?


Viorel Scripcariu: 
Sunt chirurg şi ştiu prea bine că neştiinţa sau nesiguranţa sunt fatale atunci când ai un pacient pe masa de operaţie. Dar răspunsul punctual e simplu: da, m-aş lăsa operat, cu siguranţă, de foştii studenţi străini, care au parcurs rezidenţiatul în chirurgie sub îndrumarea mea şi au trecut filtrul examenelor mele. Vă pot da exemple în acest sens.

Ziarul de Iași, întrebarea #4: Cum intenţionaţi să opriţi rabatul de la calitate, prezent în mai toate universităţile, făcut în favoarea unui număr cât mai mare de studenţi pentru creşterea finanţării?

Viorel Scripcariu: E o întrebare vastă pe care nu am cum s-o epuizez în spaţiul pe care mi l-aţi pus la dispoziţie. Noua lege a învăţământului leagă într-adevăr finanţarea de student, în sistemul public. Dar studentul nu trebuie să fie sursa unică de finanţare! Orice universitate serioasă trebuie să găsească mijloace proprii de finanţare, iar la UMF Iaşi se întâmplă deja acest lucru. Şi nu vorbesc doar de finanţarea care să asigure funcţionarea serviciilor elementare (salarii, utilităţi), ci de resurse financiare pentru dezvoltare. Avem deja o strategie pe termen mediu, asumată de Universitate sub numele „UMF2020“ – din câte ştiu e unică în România. În această strategie, proiectele cu finanţare europeană joacă rolul principal, atât pentru dezvoltarea infrastructurii Universităţii, cât şi pentru creşterea calităţii actului educaţional. Dumneavoastră vorbiţi de un „rabat calitativ“, dar iată: universitatea tocmai introduce o nouă materie în examenul de admitere. Fiţi siguri, vă rog, că nu doar eu, ci şi colegii mei din corpul academic ştim prea bine că, spre deosebire de alte profesii, dacă un medic greşeşte, se poate pierde o viaţă de om.

 

Invitație la dezbateri

Mulţumesc tuturor colegilor noştri care au onorat, în număr mare, invitaţia de a participa la întâlnirea de astăzi, 18 ianuarie, din Aula “George Emil Palade”. M-am simţit nu bine ci extrem de bine alături de dvs., sper că sentimentul e reciproc şi că răspunsurile mele au fost pe măsura întrebărilor Dumneavoastră.

Vă aştept şi mâine, 19 ianuarie, în aceeaşi Aulă, între orele 11.50 – 13.15.

De această dată invitaţia este adresată îndeosebi dar nu şi exclusiv colegilor de la Facultăţile de Farmacie, Bioinginerie şi Medicina Dentară.

Să ne vedem cu bine!

Prof. Viorel Scripcariu

logo_dezbateri_ore

Dragi colegi,

Pentru cei dintre dvs. care au avut interesul si rabdarea sa citeasca Planul meu managerial nu este un lucru de noutate faptul ca imi propun sa acord atentia meritata unui domeniu pe care il consider deficitar in Universitatea noastra: comunicarea, atat cea din interiorul corpului academic, cat si cea de la nivelul larg al comunitatii universitare.

In plus, sunt un om realist, deci perfect constient ca ma cunoasteti la nivel personal mai putin decat pe majoritatea contracandidatilor mei la functia de Rector. Ma refer, evident, la imaginea publica pe care si-au putut-o construi doi prorectori cu vechime si un rector interimar.

Sunt doar doua din argumentele care fac necesara o intalnire a mea, din postura de candidat, cu Dumneavoastră.

Nu va invit la o prelegere scortoasa, cu proiectie PowerPoint si speech mobilizator – timpul este un bun pretios, o stim cu totii. Nu va voi recita Planul managerial din postura profesorului la catedra – au contraire voi îmbraca, daca asa veti considera necesar, haina studentului prezent in fata dumneavoastra pentru a fi intrebat, cantarit, notat. Contez totusi pe indulgenta dumneavoastra…

Va invit sa stam de vorba, dragi colegi, in cel mai natural mod cu putinta, ca de la coleg la coleg. Sau putem face din aceasta intalnire un curs deschis, daca veti avea amabilitatea de a propune teme de discutie punctuale (inclusiv printr-un raspuns la acest e-mail). Pentru inspiratie si documentare va invit sa rasfoiti Planul managerial, publicat la adresa www.viorelscripcariu.ro

Va astept pe toti luni, 18 ianuarie, in Aula “George Emil Palade”, in intervalul orar 13.15 – 14.40 si marti, 19 ianuarie, intre orele 11.50 – 13.15, in aceeasi aula.

Sa ne vedem cu bine!

Prof. Viorel Scripcariu

Colegilor mei asistenți universitari

logo_dezbateriAna Maria Muşină (asistent universitar, doctor în med., medic rezident anul V),

Ionuţ Huţanu (asistent universitar, medic primar),

Mădălina Gavrilescu (asistent univ. doctor în med., medic rezident anul IV),

Bogdan Filip (asistent universitar, medic specialist),

Maria Gabriela Aniţei (asistent universitar, medic specialist),

Iulian Radu (asistent universitar, medic primar)

 

Dragă coleg, asistent medical în Universitatea noastră,

Numele de mai sus aparţin unor oameni foarte speciali pentru mine – e foarte probabil să-i cunoaşteţi deja, să le fiţi prieteni. Ei nu sunt destinatarii acestei scrisori, ci argumentul viu al veridicităţii ei.

Sunt oameni care au găsit de cuviinţă să vină alături de mine cu vorba şi cu fapta; cuvintele lor sunt preţioase pentru mine, de aceea le veţi găsi alături de încurajările doamnei Decan Azoicăi sau de cele ale mentorului meu, profesorul Cristian Dragomir.

Ei sunt o parte din „familia mea de la spital” şi le mulţumesc pentru asta.

Şi, ca în orice familie, găsim şi timp să stăm de vorbă, suficient de des şi de amănunţit încât să pot afirma cu toată convingerea că vă ştiu atât problemele care vă frământă, cât şi aspiraţiile. Ca şi Dvs., tinerii mei colegi au s-au lovit de dificultăţile începutului de drum. Ca îndrumător, am putut să-i ajut pe fiecare în parte; ca Rector pot face acest lucru pentru mult mai mulţi dintre voi.

Vă voi prezenta punctual propunerile mele, cu menţiunea că o bună parte dintre ele au trecut deja testul realităţii – iar martori şi beneficiari sunt chiar tinerii mei colegi din colectivul pe care îl conduc.

 

Aşadar, ca Rector al Universităţii pentru următorii 4 ani, îmi propun următoarele direcţii de acţiune, cu impact direct asupra activităţii şi carierei tinerilor asistenţi universitari ai UMF Iaşi: 

1. Adaptarea cuantumului salarizării la volumul imens de efort pe care îl presupune susţinerea lucrărilor practice cu studenţii, în limitele impuse de legislaţia în vigoare. Vorbim astăzi despre Universitatea noastră ca despre o universitate prosperă. Din perspectiva volumului de muncă alocat Dvs., este firesc şi necesar ca o parte a acestei prosperităţi să se întoarcă la Dumneavoastră. Există, vă asigur, mijloacele financiare şi suportul legal pentru atingerea acestui obiectiv.

2. Sprijin prioritar pentru angrenarea asistenţilor universitari în proiecte de cercetare.

3. Acordarea suportului pentru scrierea de articole de calitate şi publicarea lor, prin Centrul metodologic de cercetare şi statistică (detalii aici). Este un proiect gândit să răspundă unei nevoi concrete: asigurarea vizibilităţii cercetătorilor noştri prin promovarea publicării rezultatelor obţinute în reviste recunoscute la nivel internaţional, cu o înaltă cotare. Rezultatul natural, produs într-un orizont de timp de 2-4 ani, al existenţei Centrului metodologic de cercetare şi statistică va fi capacitatea acestui Centru, în materie de know-how şi logistică, de a lansa şi susţine propria revistă a Universităţii, pregătită pentru indexarea în bazele de date internaţionale (inclusiv ISI). De acest proiect va beneficia întreaga Universitate şi va fi prioritatea zero în primul an de mandat. Universitatea dispune atât de resursa umană, cât şi de resursele logistice şi de infrastructura necesare. Este o „reţetă” care funcţionează cu succes în marile centre universitare ale lumii, mi-e greu să înţeleg de nu avem deja un astfel de Centru în Universitate.

4. Dezvoltarea de parteneriate atât inter-universitare, cât şi cu spitale şi centre medicale din străinătate, astfel încât fiecare asistent universitar să aibă oportunitatea efectuării unui stagiu în străinătate. La nivelul clinicii pe care o conduc în prezent am dezvoltat deja astfel de parteneriate, de care au beneficiat asistenţii universitari şi medicii rezidenţi pe care îi coordonez. Amintesc în acest sens parteneriatele cu: Laboratoarele INSERM Paris, Spitalul European „Georges Pompidou”, Universitatea „Victoria” Manchester UK, Spitalul „St. Mark” Londra, Universitatea din Brimingham, (UK), Istituto Oncologico Veneto – IRCCS, Padova Italia, Universitatea din Debrecen, Ungaria, Universitatea din Lublin, Polonia, Universitatea din Regensburg, Germania şi Universitatea de Medicină Semmelweis, Budapesta.

5. Suport financiar pentru participarea tinerilor noştri colegi la evenimente ştiinţifice în ţară şi străinătate, ca element absolut necesar pentru dezvoltarea profesională şi îmbogăţirea portofoliului ştiinţific.

 

Vă mulţumesc pentru timpul şi răbdarea de a citi rândurile de mai sus şi aştept opiniile şi întrebările Dumneavoastră, fie răspunzând direct la acest, fie prin intermediul mijloacelor de contact disponibile pe site-ul www.viorelscripcariu.ro.

De asemenea, vă invit să ne cunoaştem şi să discutăm faţă în faţă în cadrul întalnirilor pe care le voi avea în zilele următoare în Aula „George Emil Palade”, primul astfel de eveniment fiind programat pentru luni, 18 ianuarie, în intervalul 13:15 – 14:40. Cea de-a doua întâlnire este programată pentru marți, 19 ianuarie, între orele 11.50 – 13.15, în aceeași aulă.

 

Cu drag,

Prof. Viorel Scripcariu

Va invit să discutăm proiecte, nu oameni

logo_dezbateriDragi colegi,

Nu mai putin de 7 candidati si-au manifestat dorinta de a conduce Universitatea in urmatorii ani, din functia de Rector. Recunosc, prima reactie a fost una de surprindere: oare atat de fragmentata este comunitatea noastra academica incat toti acesti candidati sa considere, in mod onest, ca intra intr-o cursa electorala din care pot iesi castigatori?

Cred cu tarie ca prezumtia onestitatii este obligatorie in familia extinsa pe care o numim comunitatea academica a Universitatii de Medicina si Farmacie din Iasi – este motivul pentru care cred ca numarul mare de candidaturi demonstreaza efervescenta din interiorul comunitatii academice, nevoia acuta de comunicare pe care o resimtim cu totii intr-un moment extrem de important pentru viitorul Universitatii.

Dar cum alegem cea mai bună varianta? Care este cel mai bun plan pentru Universitate si cum identificam omul cel mai potrivit sa-l puna in aplicare in urmatorii 4 ani?

Prin reflectie si comunicare este raspunsul si indemnul meu catre Dumneavoastra.

Reflectie pentru va invit sa cititi cu atentie toate planurile propuse de candidati, cu mintea si creionul ascutite la maximum. Trebuie sa gasim cu totii timpul necesar sa citim, sa intelegem si sa decelam. Exista continut in spatele formei? Vorbim de strategii integrate, coerente sau de masuri aleatorii si pansamente temporare aplicate pe rani mai vechi sau mai noi?

Comunicare pentru ca este vital sa dialogam, civilizat si constructiv. Niciun plan nu e perfect, nici o strategie infailibila. Va invit sa va asezati la masa rotunda a dialogului alaturi de candidati, sa comentati, sa criticati, sa propuneti. Inainte de a fi „candidati” si „electori” suntem cu totii colegi – sa nu uitam nici un moment acest adevar fundamental.  

Imi doresc sa pot vorbi cu fiecare dintre Dumneavoastra, fizic este insa imposibil in timpul pe care ni-l ofera campania. De aceea adresez pe aceasta cale rugamintea catre toate Decanatele din Universitate de a evalua oportunitatea unei intalniri organizate intre mine si toti colegii din respectivele decanate, in conditiile unui minim  suport logistic.

Nu in ultimul rand, va invit sa discutam proiecte si nu oameni; va invit la o campanie straina de atacuri la persoana, in care discutam idei si nu persoane. Ne datoram unii altora si noi toti Universitatii aceasta minima forma de respect. Este regula care va guverna campania mea, in cel mai natural mod cu putinta: sunt obişnuit cu gratia bisturiului, insa „cutitele lungi” imi sunt straine si-mi repugna.

Invitatia este deschisa inclusiv celor 6 colegi ai mei, astazi contracandidati, dar mai presus de toate coechipieri de valoare in echipa numita comunitatea academica a Universitatii de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa” Iasi. Va invit sa comunicam in mod real, sa vorbim onest intre noi, candidati si alegatori, pornind de la planurile manageriale ale fiecaruia dintre candidati. Am publicat Planul meu managerial la adresa www.viorelscripcariu.ro. Este o platforma deschisa feedback-ului, este locul unde va invit sa ne intalnim si sa vorbim deschis.

 

Prof. univ. dr. Viorel Scripcariu
12 ianuarie 2016