Vă propun ca scop şi prioritate un nou tip de educare şi formare a studentului, atât pentru studiul individual, cât şi pentru studiul în mediul instituţionalizat.
Elementul de noutate în materie de metode de pregătire va fi introducerea unei evaluări permanente prin baremuri de verificare a cunoştinţelor de la curs la curs. Coroborat cu existenţa unui bogat conţinut educaţional în mediul virtual, acest tip de evaluare recurentă va permite studentului un studiu serios şi temeinic, iar întâlnirea cu cadrul didactic se va transforma fundamental: de la simpla „luare a notiţelor de curs”, relaţia student-profesor va evolua către un dialog pe temele specifice cursului, în care studentul îşi va putea clarifica zonele neclare din curs şi va putea aprofunda, împreună cu profesorul său, un anumit subiect care îl interesează în mod deosebit.
Profesorul va deveni partenerul studentului în actul educaţional şi nu doar un mijloc de furnizare de informaţii şi evaluare a studentului; evaluarea studentului de către profesor va deveni una complexă şi relevantă, deoarece nu doar examenul ci şi interacţiunea directă vor sta la baza procesului de evaluare.
Vorbim aici, fundamental, de o redefinire a relaţiei student – profesor, mult mai aproape de idealul descris de relaţionarea de tip discipol – mentor. Cunoştinţele vor fi asimilate astfel mult mai uşor, iar vocaţia – atât cea de student, cât şi cea de profesor – va căpăta valoarea cuvenită într-un învăţământ superior de calitate, care tinde în mod real şi activ spre excelenţă, aşa cum ne dorim să fie actul educaţional în Universitatea noastră.
Este un sistem pe care l-am experimentat deja, cu succes şi feed-back pozitiv din partea studenţilor mei. Am folosit în ultimii doi ani la cursul de chirurgie pentru anul IV o scurtă testare din cursul precedent, observând un triplu beneficiu: dinamizează comunicarea interactivă la curs, determină intensificarea pregătirii individuale şi consolidează baza pentru examenul final.