Am avut luni, 18 ianuarie, o foarte interesantă şi plăcută întâlnire cu reprezentanţii studenţilor din Universitatea noastră. Din această întâlnire s-au cristalizat mai multe probleme şi zone de interes ale studenţilor, pe care le-am regăsit ulterior în grupajul de întrebări pe care aceştia le-au trimis tuturor candidaţilor la funcţia de Rector. Reiau aici răspunsul la acele întrebări, pentru a da vorbelor şi o formă concretă, scrisă, care mă angajează.
- Cum vedeți, din postura de viitor rector, relația cu studenții reprezentanți?
O relaţie directă şi onestă student – rector este nu doar firească, dar şi benefică pentru Universitate, pentru că astfel se pot transmite uşor informaţii, în ambele sensuri.
Concret, îmi propun întâlniri periodice (sau punctuale, dacă o va impune un unume context imediat) cu reprezentanţii studenţilor, în care să urmărim un algoritm simplu:
- Analiza problemei semnalate şi găsirea soluţiei în comun acord;
- Pasul următor şi extrem de important este acela în care reprezentanţii studenţilor comunică mai departe cu studentii, pentru înţelegerea soluţiei şi aplicarea măsurilor care să o transpună în faptă;
- Implementarea măsurilor respective, care intră de cele mai multe ori în competenţa decanatelor şi departamentelor;
- Voi solicita decanatelor şi departamentelor feedback obligatoriu din partea studenţilor;
- Dacă reprezentanţii studenţilor consideră că măsurile luate nu au dus la aplicarea soluţiei găsite împreună, procesul descris mai sus se reia.
Toată construcţia de mai sus depinde însă fundamental de un singur element: construirea unei relaţii de încredere între reprezentanţii studenţilor şi Rector. Vă asigur că înţeleg acest lucru şi că vom construi această relaţie de încredere.
- Cum priviți noua formulă de evaluare a studenților, respectiv noul regulament pentru studii de licență?
Este un regulament bun pentru ierarhizarea studenţilor, care ar fi trebuit aplicat mai devreme. Va fi un stimul pentru studenţi în procesul de învăţământ şi în egală măsură este un pas important spre obiectivarea maximă a evaluării cunoştintelor. Acest proces trebuie completat atât cu o regândire a curriculei, în sensul echilibrării cunoştinţelor ce trebuie acumulate, cât şi cu realizarea de baremuri, pentru ca studentul să se poată autoevalua.
Alături de construirea unei educaţii de învăţare permanentă, pe întreg parcursul semestrului şi cumulat cu organizarea inteligentă a sesiunilor care să nu pună un stres suplimentar pe student, acest regulament are şanse reale de a-şi atinge obiectivul.
- Considerați necesară revizuirea tuturor regulamentelor interne universitare, inclusiv a cartei?
Da, o consider necesară, există o menţiune explicită în acest sens în Planul managerial.
Universitatea este un organism viu, iar pentru a evolua organismele vii trebuie să aibă sau să dobândească capacitatea de adaptare. Un rol important în adaptare îl va avea (aşa cum e şi firesc într-o universitate modernă) feedback-ul din partea studenţilor, inclusiv cu privire la regulamente.
Carta este prin definiţia sa un document care conturează clar misiunea, obiectivele, structurile şi valorile Universităţii. De fapt, Carta este Constituţia Universităţii, deci e firesc să ne propunem atât stabilizarea ei, cât mai ales gândirea acestui document în spiritul academic.
- Cum considerați că se pot realiza proiecte de cercetare în care pot fi implicați și studenții?
În mod normal, firesc, implicarea studenţilor în activitatea de cercetare, îndeosebi pentru anii mari de studiu, va fi un element de stimul pentru dezvoltarea interesului studentului pentru cercetare, la nivelul tuturor celor patru facultăţi. E bine de ştiut că există proiecte în care prezenţa tinerilor conferă un plus de credibilitate proiectului în sine în procesul de evaluare în vederea acceptării.
De asemenea, îmi propun încurajarea studenţilor să participe la competiţii dedicate lor, inclusiv prin sprijin financiar pentru aplicarea la astfel de competiţii.
- Care este părerea dumneavoastră despre situația căminelor studențești?
Nu sunt familiarizat cu situaţia actuală din căminele studenţeşti, o afirm cu toată onestitatea. Ca Rector însă este evident că aceasta va fi una din preocupările mele; nu putem vorbi de învăţământ la standarde înalte de calitate în absenţa unor condiţii de cazare pentru studenţi cât mai aproape de nivelul existent în ţările dezvoltate din Europa.
În Strategia de dezvoltare pe termen mediu „UMF 2020” există deja proiectul construirii unui campus universitar modern, va fi unul din proiectele prioritare. E important de spus că vorbim de o problemă care preocupă deja Universitatea şi înspre a cărei rezolvare s-au făcut deja paşi concreţi. Astfel, prin Strategia „UMF2020” s-a realizat etapa de proiectare pentru consolidarea, reabilitarea şi modernizarea tuturor căminelor studenţeşti. Încă din acest an am văzut că sunt programate camine pentru renovare şi reabilitare, urmând că într-un orizont de timp de 2-4 ani să fie modernizate toate căminele existente precum E5, 1Mai B şi T22.
- Ce s-ar putea face pentru a îmbunătăți lipsa de materiale pentru desfășurarea lucrărilor practice?
Buna dotare a disciplinelor pentru desfăşurarea unui act didactic performant este o cerinţă care nu are nevoie de nici o ierarhizare. Este o prioritate absoluta. Resping total maniera prin care studenţii sunt nevoiţi să îşi procure propriile materiale pentru a putea sa efectueze actul didactic practic. Rezolvarea acestei probleme presupune şi implicarea serioasă a decanatelor şi departamentelor.
- Care este părerea dumneavoastră privind Biblioteca Universității?
Sediul actual al Bibliotecii este depăşit, cel puţin din punctul de vedere al raportului suprafatăt – număr de studenţi. În egală măsură, dotarea deficitară cu manuale sau alte materiale de studiu în format fizic împiedecă desfăşurarea studiului individual. Un avantaj al actualei biblioteci este poziţionarea ei, în apropierea corpului principal al Universităţii.
Există două variante posibile: fie extinderea actualei biblioteci (problematică din perspectiva spaţiului disponibil), fie construirea unui alt sediu, în apropierea Universităţii, până la finalizarea proiectului campusului studenţesc. Personal susţin crearea unei locaţii noi pentru bibliotecă, eventual în cadrul imobilelor existente, în paralel cu dezvoltarea bibliotecii virtuale în toate zonele de acces ale studenţilor.
- Ce părere aveți despre calitatea materialelor didactice primite la începutul fiecărui an universitar?
Aceste materiale sunt depăşite ca valoare, se vede cu ochiul liber. În plus sunt uzate moral. Voi urmări ca fiecare disciplină şi departament să participe cu propriile cursuri, editate în editura Universităţii. De asemenea, voi încuraja studiul din manuale de referinţă pentru fiecare obiect de studiu.
Voi prioritiza aceste măsuri pentru Facultatea de Bioinginerie care, la ora actuală, nu are disponibile în bibliotecă manuale de studiu specifice.
- Vedeți o barieră între cadre didactice și studenți la momentul actual? Dacă da, cum s-ar putea rezolva?
Am semnalat şi adresat explicit această problemă în Planul managerial, la capitolul „Comunicarea în interiorul comunităţii universitare”.
Da, există o barieră, iar lucrurile pot fi îmbunătăţite nu doar la nivelul larg al comunicării la nivel de comunitate universitară, dar şi nivelul relaţionării student-profesor.
Dacă rezolvarea problemei comunicării începe cu siguranţă de la inventarea şi construirea unor canale de comunicare, în cazul relaţiei student-profesor vorbim de un demers mai amplu, care impune schimbări profunde de mentalitate atât la nivelul studentului, cât şi a cadrului didactic. E un drum lung care începe cu paşi mici. Iar primul pas l-am făcut deja, la nivelul colectivului pe care îl conduc, îl găsiţi descris in capitolul „O nouă relație profesor – student”.
- În viziunea dumneavoastră, cum am putea îmbunătăți imaginea națională și internațională a Universității?
Este, iarăşi, un subiect căruia îi acord maximă importanţă şi pe care l-am dezvoltat în Planul managerial. Imaginea universităţii este o valoare, un bun al instituţiei atât de concret încât îi putem da număr de inventar. O abordare completă şi inteligentă a acestui subiect presupune înţelegerea unei realităţi simple: nu putem vorbi despre imagine în absenţa comunicării.
Nu voi relua ideile din Plan, ele sunt dezvoltate în capitolele „Imaginea Univesității”, „Comunicarea in exteriorul comunitatii universitare” şi „Comunicarea in interiorul comunitatii universitare”.
Vreau doar să accentuez ideea ca misiunea construirii şi întreţinerii imaginii Universităţii trebuie încredinţată unor profesionişti. Comunicarea publică, comunicarea instituţională, marketingul universitar sunt ştiinţe ale lumii moderne, iar ştiinţa nu poate fi apanajul amatorilor, oricât de bine intenţionaţi ar fi ei.