În domeniul chirurgiei de amploare se poate considera un relativ eşec dacă, în baza datelor preoperatorii, intervii la un pacient la care constaţi că nu îi poţi face nimic. Această intervenţie nu este doar consumatoare de resurse, dar întârzie pentru pacient un eventual tratament care ar fi mai eficient. Capacitatea de a aprecia posibilităţile, de a putea ajuta în mod real un pacient este dobândită prin experienţă şi trebuie să fie practicată de o persoana care are o reală înclinaţie nativă privind luarea de decizii.
Rândurile de mai sus exprimă un adevăr fundamental pe care fiecare chirurg ar trebui să-l ştie, dar pe care nu-l găseşti suficient subliniat în literatura de specialitate. Este meritul domnului profesor Viorel Scripcariu faptul că, astăzi, eu şi colegii mei de generaţie operăm nu doar corect, ci şi oportun.
Aşa cum în practica clinică curentă -şi mă refer aici la practica chirurgiei şi în special a chirurgiei oncologice- este nevoie de o capacitate de decizie rapidă şi corectă care să ofere cele mai bune şanse de supravieţuire pentru pacient, cred că persoana care va conduce Universitatea de Medicină şi Farmacie în următorii 4 ani trebuie să fie o persoană capabilă de un efort susţinut, 24 de ore pe zi, răspunzând la orice solicitare sau provocare; să fie capabil să ia deciziile corecte şi să propună planuri de dezvoltare care să îmbunătăţească imaginea Universităţii în comunitatatea academică şi să apere prestigiul Universităţii cu orice preţ.
Experienţa directă a colaborării cu dl. profesor Scripcariu, acum candidat la funcţia de Rector al Universităţii, mă face să-l cred mai mult decât capabil să răspundă exigenţelor mai sus enumerate.