Mulți dintre cei care vor vota Rectorul sunt cadre didactice tinere, oameni veniți în Universitate în ultimii ani. Așa încât, dragă Viorel, nu-ți voi trimte nici un mesaj și nici o întrebare, ci mă voi adresa celor care nu te cunosc sau te cunosc prea puțin.

Sper că vor accesa site-ul tău și vor da crezare celor ce urmează, ca venind din partea cuiva care te-a avut în preajmă peste 20 de ani, care te cunoaște suficient de bine, cu bune și cu rele, și nu are nici un interes personal.

Ca orice om, Prof. Scripcariu are calități și defecte.

O primă mare calitate este statura sa profesională, iar autoritatea Rectorului unei instituții de învățământ medical superior se bazează în primul rând pe autoritatea sa profesională. Este un chirurg  excelent, abordează o arie largă a patologiei chirurgicale și în chirurgia colorectală este recunoscut ca unul dintre cei mai buni, dacă nu cel mai bun chirurg colorectal din România.

O a doua calitate o constituie personalitatea sa puternică. Este un caracter echilibrat, cu o mare putere de muncă, nu îl descurajează insuccesul, nu cedează presiunilor și are curajul opiniilor. Este onest și loial – calităţi rar întâlnite astăzi. Dacă promite un lucru își respectă promisiunea. Nu iubește „aranjamentele” și de aceea nu face parte din nici o „sferă de interese”.

Fără să aibă charisma lui James Bond, Prof. Scripcariu are șarmul său. Este plăcut și rațional în conversație, nu ridică tonul și știe să asculte. Uneori are chiar umor.

Are însă și un defect, care astăzi se poate dovedi de mare importanță: nu are flexibilitate și abilitate de politician. Nu știe să jongleze cu oamenii, să promită fără acoperire, să lingușească, apoi să întoarcă spatele, să amenințe sau să șantajeze după cum îi dictează interesul de moment.

Iată de ce cred că Prof. Scripcariu, în calitate de Rector, poate duce UMF acolo unde merită și îi este locul. Fără a fi implicat direct în votul din 22 ianuarie, susțin cu convingere această candidatură.