1.1. Continuăm împreună pe același drum

pentru că avem aceleași valori, aceleași principii și aceeași destinație

—

Avem astăzi premisele, resursele şi liniştea necesare pentru a construi, pentru a păşi mai departe pe drumul pe care l-am ales pentru noi. Şi avem obligaţia morală să o facem, să valorificăm acest context favorabil la care am contribuit cu toţii. Sunt lucruri concrete de făcut, există borne clare pe care le avem de atins în drumul nostru comun.

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” a aniversat de curând 144 de ani de la punerea pietrei de temelie a învățământului superior medical aici la Iaşi. Emoţiile şi bucuria pe care le-am trăit împreună sărbătorind ediţia din 2023 a Zilelor UMF Iaşi sunt dublate de responsabilitatea care apasă pe umerii noştri, ai tuturor, cu greutatea a 144 de ani de istorie. Nu e puţin lucru şi nici uşor să ştii că în fiecare zi ai misiunea de a duce un pas mai departe o istorie şi un renume care dăinuie de aproape un secol şi jumătate. Pentru mine personal, încărcătura emoțională a fost cu atât mai mare cu cât am marcat atât un nou an devenit istorie pentru Universitatea noastră, cât şi încă un an, ultimul din mandat, în care am avut şansa de a onora încrederea şi misiunea pe care mi le-aţi acordat.

Mi se întâmplă să trec seara târziu prin faţa Universităţii şi de fiecare dată îmi fură privirea estetica sobră a corpului principal, iluminat arhitectonic şi coloanele impunătoare ale Institutului de Anatomie. Sunt puţine maşini pe stradă, pietoni pe trotuare aproape deloc şi se vede frumos şi deplin Universitatea noastră. Iar imaginea care mi se imprimă pe retină şi în minte evocă măreţie, dar şi un pic de tristeţe, de nelinişte, un sentiment că lipseşte ceva. Pentru că oricât de impunătoare ar fi, clădirile rânduite de-a lungul Pieţei Naţiunii, coloanele Institutului de Anatomie, clădirea Farmaciei sunt până la urmă doar locuri şi piatră rece, în absenţa oamenilor care dau viaţă acestui loc pe care îl numim Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” Iaşi. O universitate fără comunitatea sa academică e aidoma unui corp uman lipsit de viaţă, de inteligenţă şi de spirit. Universitatea noastră este însă un corp viu, care şi-a regenerat celulele cu fiecare generaţie, de 144 de ani încoace. Să fii parte integrantă din aşa ceva nu poate fi decât un motiv de mândrie, pentru mine şi pentru fiecare dintre dumneavoastră.

Suntem cu toţii vremelnici şi orice iluzie de grandoare personală îşi are antidot tocmai în cei 144 de ani de istorie pe care i-am sărbătorit împreună în luna decembrie a anului trecut: mulţi au slujit Universitatea înaintea noastră, încă şi mai mulţi o vor sluji după noi. Student, absolvent, apoi asistent, conferenţiar, profesor – istoria noastră e drumul nostru. Iar suma drumurilor noastre clădeşte în fiecare zi istoria Universităţii. Raportându-ne la o istorie de 144 de ani, ne putem simţi copleşiţi, insignifianţi ca indivizi. Dar suntem semnificativi împreună. Asta înseamnă, de fapt, o comunitate academică: un „noi” sincer, sentimentul de apartenenţă la ceva mai presus decât noi, mai important, mai puternic şi mai durabil. Începutul drumului nostru împreună a coincis cu sfârşitul unei perioade complicate pentru Universitate, pentru noi toţi. Cred cu tărie că avem acum liniştea interioară care ne permite să construim împreună. Ştiu că am avut contribuţia mea la acest proces şi sunt mândru de asta. Şi, în egală măsură, sunt mândru de voi.

Avem aşadar astăzi premisele, resursele şi liniştea necesare pentru a construi, pentru a păşi mai departe pe drumul pe care l-am ales pentru noi. Şi avem obligaţia morală să o facem, să valorificăm acest context favorabil la care am contribuit cu toţii. Sunt lucruri concrete de făcut, există borne clare pe care le avem de atins în drumul nostru comun.

Un prim obiectiv, capital, este alinierea Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi la standardele de calitate ale învăţământului medical european. Aliniere care nu se poate realiza fară o reformă curriculară reală şi profundă. Nu este uşor, nu este confortabil, dar este necesar şi benefic. Examenul digital implementat deja la nivelul întregii Universităţi este un pas semnificativ în direcţia corectă. Avem astăzi un instrument obiectiv şi eficient în a măsura cât de bine vom face reforma curriculară, pentru că putem măsura direct beneficiarii actului educaţional: studenţii noştri. E doar o chestiune de timp până când acest tip de evaluare va deveni un standard pentru toate universităţile din România orientate spre performanţă şi racordare reală la lumea academică occidentală. Noi vom avea meritul şi benificiile de a fi fost cei care am deschis acest drum.

Un act educaţional de calitate, orientat spre performanţă şi spirit concurenţial, are nevoie de resurse şi de o infrastructură pe măsură. Investim în continuare în infrastructura Universităţii, fie că vorbim de zona de cercetare (Centrul de Cercetare Fundamentală va fi funcţional în aproximativ 2 ani) sau de spaţiile de desfăşurare a procesului didactic – mă refer la proiecte în derulare precum refacerea clădirii Bolţii stomatologice sau renovarea clădirii Facultăţii de Farmacie. Consider, de asemenea, că este momentul oportun pentru o serie de investiţii menite să îmbunătăţească calitatea vieţii în comunitatea noastră, şi mă refer aici la construirea unei noi săli de sport în spatele căminului 1 Mai şi a unei cantine dimensionate adecvat la nevoile existente.

Corpul nostru profesoral trebuie să ţină pasul cu dezvoltarea Universităţii şi în acest scop am făcut prioritare deblocarea posturilor, încurajarea abilitărilor şi scăderea normei didactice. Avem în prezent aproape 13.000 de studenți, masteranzi şi doctoranzi şi ne dorim să le oferim un act educaţional de cea mai bună calitate. De aceea, am optat pentru reducerea normelor didactice, maximizate la 14 ore, obţinând astfel mai multe posturi vacante, care reprezintă tot atâtea noi oportunități de cariere universitare pentru colegii noştri mai tineri.

Un act educaţional de calitate implică şi o răsplată financiară adecvată pentru corpul profesoral. În baza mecanismului de evaluare reglementat de Legea Educației Naționale, Universitatea a acordat în ultimii 8 ani valoarea maximă a surplusului la salariu, în cuantum de 30%, pentru aproximativ 97% dintre cadrele noastre didactice. Intenționăm să valorificăm în continuare această oportunitate, concomitent cu identificarea altor posibilități de susținere financiară a cadrelor didactice, în limitele impuse de lege.

Nu în ultimul rând, mă bucur să constat o îmbunătăţire constantă, an de an, a imaginii pe care Universitatea noastră o proiectează în societate şi în lume. Aşa cum aminteam anterior, am pornit împreună la drum, acum 8 ani, de la o linie de start destul de complicată, inclusiv din punctul de vedere al imaginii şi al reputaţiei instituţionale. Am reuşit, tot împreună, să reparăm lucrurile care trebuiau reparate, iar dovezile sunt evidente: decoraţia „Nihil Sine Deo” din partea Casei Regale a României, „Ordinul Meritul pentru Învățământ” în grad de Mare Ofițer, din partea Președinției României, înalta distincție „Ordre des Palmes Académiques” a Republicii Franceze, în grad de Ofiţer sau reprezentarea UMF Iaşi în board-ul executiv al Asociației Școlilor de Medicină din Europa (AMSE). Sunt gesturi de recunoaştere pe care am avut onoarea să le primesc în numele şi pe meritul dumneavoastră şi, în egală măsură, sunt dovezi de necontestat că Universitatea noastră este angajată astăzi pe un drum corect şi promiţător, atât pentru noi, cei de astăzi, cât şi pentru generaţiile care ne vor urma.

Pe drumul nostru comun am avut parte şi de momente de respiro, pauze binevenite pentru altceva decât medicină, cercetare, dezvoltare instituţională sau activitate didactică. Conferinţele „Grigore T. Popa” sunt un proiect pe care vi l-am propus de la bun început şi care, îndrăznesc să spun, că a avut un succes considerabil. Universitatea noastră a devenit, din toamna anului 2017, gazda unor manifestări științifico-culturale unice, intitulate Conferințele Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași. Până în prezent, au conferențiat aici, în Aula „George Emil Palade”, personalități de prestigiu ale României, dintre care îmi face plăcere să-i amintesc pe prof. univ. dr. Irinel Popescu, prof. univ. dr. Vasile Dîncu, prof. univ. dr. Alina Mungiu-Pippidi, prof. acad. dr. Ioan-Aurel Pop, prof. acad. dr. Viorel Barbu, diplomatul și publicistul Teodor Baconschi, antropologul Vintilă Mihăilescu, istoricul Marius Turda, criticul literar Alex Ștefănescu, scriitorul și filosoful Mihail Neamțu, istoricul și diplomatul Dumitru Preda, academicianul Alexandru Zub, prof. univ. dr. Ion Dafinoiu, analistul politic Cristian Pîrvulescu, istoricul Marius Rotar, cunoscutul neurochirurg Alexandru-Vladimir Ciurea, chirurgul Martin S. Martin, analistul politic Dorel Șandor, istoricul şi analistul politic Armand Goșu, îndrăgita traducătoare de film Irina Margareta Nistor, publicistul şi scriitorul Cristian Tudor Popescu şi, de curând, prof. univ. dr. Mircea Miclea şi istoricul Adrian Cioroianu.

Succesul seriei de conferinţe „Grigore T. Popa” reprezintă dovada faptului că fiecare dintre dumneavoastră este o persoană multi dimensională, cu apetenţe şi competenţe culturale în varii domenii ale artei şi ale fenomenului cultural, în general. Este, şi acesta, un motiv în plus de a fi mândru că fac parte din comunitatea academică a Universităţii noastre.

Realizările şi planurile pe care le-am rezumat în aceste câteva rânduri sunt argumente în favoarea afirmaţiei că suntem o universitate solidă din punctul de vedere al resurselor umane, logistice şi financiare, o universitate tot mai bine văzută în exterior şi angajată pe un drum clar şi dovedit a fi corect, prin rezultate şi prin recunoaştere. Anii pandemici ne-au costat resurse şi mai ales timp, dar recuperăm deja paşii pierduţi. Cadenţa pe care mi-am dorit să o dau înaintării noastre pe drumul pe care l-am ales împreună e caracterizată de entuziasm cumpănit, echilibru, tenacitate şi înţelepciune. Putem continua astfel sau putem schimba ritmul, esenţial este să nu ne oprim, pentru că timpul nu se va opri şi va trece pe lângă noi. Şi ar fi păcat, pentru noi, pentru Universitate şi pentru cei ce vor veni după noi să continue drumul.

E dificil să condensezi în câteva rânduri gândurile, planurile, speranţele, aşteptările împlinite şi neîmplinite ale ultimilor 8 ani. E un efort de memorie considerabil, probabil imposibil fară pix şi câteva coli de hârtie, dar util. Avem însă la îndemână un alt fel de amintiri, pe care l-aş numi memoria stărilor. E ca atunci când ieşiţi de la cinematograf şi ştiţi cu claritate dacă aţi văzut un film bun sau dacă a fost o pierdere de vreme. Peste ani, unele secvenţe din film vor persista în memorie, altele se vor şterge. Dar memoria stării pe care v-a dat-o filmul respectiv cu siguranţă va rămâne, ca o fotografie într-un album.

Vă invit să aplicaţi acest experiment de memorie pe filmul dumneavoastră personal, al ultimilor 8 ani trăiţi în comunitatea noastră academică. Eventual, aduceţi din memorie fotografii mai vechi de 8 ani şi comparaţi. A fost un film bun? Ar merita o continuare?

Indiferent de rezultatul experimentului, noi, astăzi, suntem stop-cadrul 2024. Vă propun să zâmbim cu toţii în această fotografie, şi nu la indicaţiile fotografului, ci pentru că realmente avem motive să fim mândri de ceea ce am realizat împreună în ultimii 8 ani. Noi, împreună, suntem cei care am făcut şi continuăm să facem în fiecare zi, din locuri şi pietre reci, o comunitate academică remarcabilă, numită Universitatea de Medicină si Farmacie „Grigore T. Popa” Iaşi.

Prof. univ. dr. Viorel Scripcariu