1.1. Avem același drum

2019 este un an special pentru Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași: este anul în care Universitatea noastră aniversează 140 de ani de existență. Nu e puțin lucru să fii cu aproape o jumătate de secol mai înaintat în istorie decât însuși statul din care faci parte și cu siguranță e copleșitor să privești în spate la o istorie de 140 de ani și să te gândești câte generații de medici au ieșit pe porțile acestei instituții în societate, pentru a sluji omul și comunitatea.

140 de ani de educație medicală înseamnă cu atât mai mult cu cât ne adresăm unui domeniu în care dinamica și amploarea progresului sunt comparabile cu puține alte domenii. În secolele trecute, salturile științifice în medicină se măsurau în generații. Astăzi se măsoară în decenii, iar ritmul este în continuă accelerare.

Misiunea și răspunderea noastră, ca profesori, este în primul rând să ne educăm studenții, dar și să ne educăm în egală măsură; să transferăm cunoștințe și în același timp să învățăm noi înșine, pentru a ține pasul cu actualitatea și progresul. Dar este educația un scop în sine? Nicidecum.

Educația este mijlocul prin care ne atingem scopurile. Iar formarea studenților mediciniști este primul și cel mai important dintre scopurile noastre. Excelența în educație este deviza sub care am ales să funcționăm, iar aceasta înseamnă că ne-am asumat să ne formăm profesional studenții astfel încât ei să devină, în viitorul apropiat, printre cei mai buni medici, farmaciști sau bioingineri.

Dar în egală măsură, ne străduim să ne formăm studenții ca oameni, caractere și profile umane, pentru că noi credem cu tărie că rolul școlii, indiferent de profilul ei, este să dea societății cu mult mai mult decât simple unități sociale funcționale, capabile să îndeplinească cu succes un anume „job”. Noi vrem să dăm societății oameni bine pregătiți profesional, dar și oameni curioși, oameni cu o cultură generală solidă, oameni capabili de o continuă dezvoltare personală și dornici să se autodepășească.

A vorbi despre educație în puține cuvinte te forțează să găsești și să extragi esența absolută a conceptului. Pentru studenții din anii trecuți, am încercat să sintetizez totul într-o frază: dacă viața e o călătorie, atunci educația e biletul de drum. E timpul acum să vorbim și despre destinația acestei călătorii. Așadar, unde ne duce în viață o educație temeinică? „Spre un job bine plătit”, e răspunsul pe care l-am auzit cel mai des formulat. Nu e un răspuns greșit, desigur, dar este cu siguranță un răspuns incomplet. Pentru că educația nu înseamnă doar hiperspecializare într-un domeniu îngust. Înseamnă și o cultură generală care să-ți permită o perspectivă vastă și corectă asupra lumii în care trăim. Înseamnă, în egală măsură, adoptarea unor standarde morale care te vor ajuta să stai drept în furtunile inerente ale vieții. Nu în ultimul rând, educația înseamnă dobândirea și consolidarea în timp a unor principii călăuzitoare care te vor defini ca om în familie și în societate.

Dacă privim în jurul nostru din această perspectivă vom observa că oamenii cu o cultură generală deficitară înțeleg și se adaptează mai greu la realitate și la schimbare. La fel cum vom observa că abdicarea de la normele morale se întoarce și lovește ca un bumerang, mai devreme sau mai târziu. Iar principiile te conturează ca individ, îți dau substanță și credibilitate prin predictibilitate. Reputația profesională sau umană a unei persoane e ca un pahar din sticlă: odată spart, poți aduna și lipi la loc ciob cu ciob, dar rezultatul final nu va fi niciodată același, oricât te-ai strădui.

Destinația drumului numit educație este așadar cu mult mai complexă decât succesul profesional: este evoluția omului într-o versiune superioară a sa.

Studentul la medicină nu a ales o meserie ușoară, iar anii de facultate sunt pe măsură. Proverbul spune că „omul cât trăiește învață”, dar dacă pentru cei mai mulți oameni acest deziderat e unul opțional, pentru un medic învățarea continuă e obligatorie nu doar moral, ci și instituțional, prin lege. În profesia noastră, actualitatea informației este vitală, fie că vorbim de materia predată în sălile de curs sau de procedurile medicale pe care le folosim în actul curativ. Veche e doar răspunderea pe care o avem, principiul responsabilității față de pacient, definit din vremurile străvechi ale lui Maimonide sau Hipocrate. Le spunem încă din primul an studenților noștri că greșeala unui arhitect se măsoară în costul unei clădiri avariate, că greșeala unui finanțist se cuantifică în bani irosiți, dar eroarea unui medic înseamnă, de multe ori, o viață curmată înainte de vreme. Aceasta este răspunderea noastră, povara, dar și mândria unei profesii care îți cere să-i dai totul, în fiecare zi. Există însă și o răsplată pe măsură: halatul alb este și va rămâne cea mai nobilă uniformă din această lume.

Rândurile de mai sus au încercat să contureze filosofia care ghidează în fiecare moment actul educațional din Universitatea noastră, în anul în care sărbătorim împreună 140 de ani de istorie academică la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. Vă asigur de preocuparea mea continuă de a susține această filosofie educațională, prin oferirea de condiții și facilități de studiu la nivelul excelenței academice pe care mi-o doresc în Universitatea noastră. Este unul din motivele fundamentale care m-au determinat în 2016 să candidez pentru primul mandat.

Astăzi, în 2020, vin în fața dumneavoastră pentru un nou vot de încredere, motivat de dorința de a continua aceeași filosofie educațională, de a duce la bun sfârșit proiectele începute în primul mandat, dar mai ales de sentimentul că rezonăm împreună la aceleași valori, principii și conduită.

Avem cu adevărat motive să fim mândri că facem parte dintr-o comunitate academică pe care am construit-o împreună. Avem aceleași valori, aceleași principii și aceeași destinație – avem deci și același drum, deschis de oameni care au scris istorie. Iar o comunitate academică precum cea a Universității noastre, cu o tradiție de aproape un secol și jumătate, aparține în egală măsură Iașului, Europei și lumii. Aparține istoriei, dar și viitorului.

Prof. Univ. Dr. Viorel Scripcariu