Sunt universităţi în România, nu puţine, pentru care chiar şi un lucru fundamental precum achitarea salariilor cadrelor didactice e o problemă dificilă; investiţiile în dezvoltare sunt o utopie atunci când te
lupţi zilnic pentru supravieţuire.

Iar când vorbim de astfel de probleme, e bine şi firesc să nu uităm de unde am pornit şi noi, la rândul nostru, acum 10 ani.

Explicarea conceptului

Conceptul de PROSPERITATE pe care vi-l propun depăşeşte simpla înţelegere a unei stabilităţi financiare. Universitatea reprezintă o platformă stabilă şi permanentă dezvoltare individuală, dar şi în echipă, a calităţilor de dascăl, cercetător, profesionist în domeniul vast al ştiinţelor biomedicale.

Puţini sunt cei care au privilegiul să-i poată învăţa pe alţii, iar procesul educaţional înseamnă în primul rând crearea unei punţi permanente între cel care modelează noii profesionişti şi cei ce primesc informaţia. Parte a prosperităţii pe care v-o propun este această satisfacţie intelectuală dobândită în timpul acestui transfer educaţional. Cu cât condiţiile de învăţare sunt mai aproape de ideal, cu atât actul educaţional este mai aproape de excelenţă, iar satisfacţia dascălului şi a studentului sunt mai profunde.

Domeniul biomedical nu poate prospera în absenţa unui perpetuu antrenament al gândirii analitice, formată spre o abordare prospectivă a fenomenelor.

Îmi doresc ca prosperitatea pe care ne-o oferă Universitatea să fie asigurată nu doar logistic, material, dar să existe în egală măsură posibilitatea reală de afirmare a unor noi idei sau de dezvoltare a unor direcţii de cercetare în echipe multidisciplinare naţionale şi internaţionale. Prosperitatea rezultă şi din această libertate de creaţie ştiinţifică pe care o oferă universitatea şi pe care, ca Rector, o voi susţine, promova şi ocroti permanent.Building-Wealth

Prosperitatea este şi rezultatul exercitării competenţelor profesionale într-un mediu universitar  caracterizat prin exigenţă şi performanţă. Ca Rector, voi sprijini dezvoltarea profesională a tinerei generaţii şi voi pune accent pe prioritizarea desăvârşirii profesionale în structuri de înaltă performanţă, la a căror construcţie şi suport Universitatea va avea rolul fundamental pe care trebuie să-l aibă.

Prosperitatea pe care trebuie să o asigure Universitatea este şi cea rezultată ca efect al susţinerii şi  dezvoltării calităţilor umane ale celor care formează comunitatea academică. Voi încuraja altruismul, vocaţia şi umanismul, astfel încât societatea, în ansamblul ei, să poată avea o atitudine de recunoaştere, respect şi apreciere pentru fiecare membru al comunităţii universitare. 

Mijloace generatoare de venit şi prosperitate financiară

wealth1

Studenţii, masteranzii, doctoranzii şi rezidenţii sunt nu doar elementul principal al actului educaţional, dar şi partenerii cei mai importanţi pentru universitate. Capacitatea instituţională, exprimată şi prin cifra de şcolarizare, este în plină etapă de redimensionare in contextul procesului de reacreditare pe care-l parcurgem, scopul nostru fiind cel de a ne menţine pe locul 2 pe ţară, după Bucureşti.

Aşa cum spuneam în Scrisoarea care prefaţează acest document, ultimii 10 ani au reprezentat o perioadă în care Universitatea şi-a atins maturitatea instituţională şi, totodată, o perioadă în care am deschis direcţii bune şi am edificat fundamente solide de dezvoltare.

Un exemplu elocvent în acest sens este gestionarea performantă a resurselor financiare în ultimii 10 ani, care a permis Universităţii constituirea unei rezerve financiare ce poate fi valorificată în multiple direcţii majore:

  • avem capacitatea de a susţine financiar accesarea proiectelor naţionale, europene şi internaţionale (parteneriate internaţionale) pentru dezvoltarea relaţiilor şi temelor de cercetare ştiinţifică, cu o importantă componentă de venituri pentru cadrele didactice şi de cercetare;
  • avem capacitatea de a susţine financiar proiecte instituţionale în vederea atragerii finanţărilor europene nerambursabile, rezultând şi de aici o importantă componentă de venituri pentru cadrele didactice, oportunităţi de încheiere a unor parteneriate instituţionale, crearea de platforme educaţionale şi  ştiinţifice;
  • avem capacitatea de a susţine investiţii în proiecte instituţionale de infrastructură, care permit o modernizare a actului educaţional prin crearea de spaţii noi, moderne, utilate complet şi complex, pregătite pentru activităţi de stagii practice, de pregătire complexă a rezidenţilor, de laboratoare integrate pentru studiul doctoranzilor.

Fiecare proiect trebuie gândit şi gestionat ca un centru de prosperitate, ne propunem ca fiecare astfel de proiect să genereze valoare educaţională şi venit financiar. Aplicarea acestei filosofii generează multiple avantaje:

  • proiectele devin generatoare de noi activităţi, cu instrumente tehnologice şi echipe complexe;
  • proiectele devin generatoare de parteneriate instituţionale, odată cu formarea de echipe în parteneriat pe activităţi educaţionale şi de cercetare;
  • existenţa unei baze financiare solide plasează Universitatea într-o poziţie favorabilă pentru parteneriatele în proiectele europene.

Fiecare proiect are şi rolul de a uşura viaţa de zi cu zi, atât a cadrului didactic, cât şi a studentului, astfel:

  • bazele educaţionale noi, moderne şi tehnologizate contribuie la degrevarea timpului alocat de către cadrul didactic creării de conţinut, evaluării, precum şi tuturor celorlalte operaţiuni administrative din procesul de instruire;
  • cadrul didactic poate forma abilităţile studentului în centrele de abilităţi şi simulare, preluându-l apoi mai stăpân pe sine şi mai acomodat cu mediul de spital, pentru contactul real şi direct cu pacientul.

Un alt important generator de venituri, prevăzut şi proiectat la nivel de detaliu în strategia de dezvoltare pe termen mediu „UMF 2020”, îl constituie viitorul Centru de Conferinţe al Universităţii. Vorbim de un complex cu multiple facilităţi, de la săli de conferinţe dotate „state of the art”, până la amfiteatre, zone de expoziţie, cazare şi masă – toate concentrate în zona tradiţional cunoscută în istoria Universităţii sub numele “cantina Bagdasar”, adică mult mai aproape de Universitate, de studenţii săi şi de cadrele didactice.

Strategia UMF 2020

header_home_1100x600_3

Centrul de Abilități Fundamentale

Doar în ultimii 5 ani, Universitatea noastră a reuşit să atragă pentru derularea de proiecte cu finanţare europeană peste 55 de milioane de euro. Este vorba, concret, de 33 de proiecte scrise şi propuse pentru finanţare, din care nu mai puţin de 31 au fost aprobate.

Contribuţia din resurse proprii a Universităţii pentru derularea acestor proiecte este de sub 300.000 de euro – vorbim deci de un efort propriu minim care a produs un beneficiu financiar imens. Iar aceste proiecte vor genera, la rândul lor, valoare educaţională şi venit Universităţii. Sunt o parte din „pomii roditori” despre care aminteam în Scrisoarea din deschiderea acestui material, sunt un bun al Universităţii care trebuie consolidat, dezvoltat şi dus mai departe.

Strategia „UMF 2020” este, din câte ştiu, unică în ţară printre instituţiile de învăţământ superior de stat sau chiar particulare.

Contextul e simplu şi dramatic: vorbim de un învăţământ de stat care suferă perpetuu, din ’89 încoace, de o subfinanţare devenită cronică. Sunt universităţi în România, nu puţine, pentru care chiar şi un lucru fundamental precum achitarea salariilor cadrelor didactice e o problemă dificilă;  investiţiile în dezvoltare sunt o utopie atunci când te lupţi zilnic pentru supravieţuire. Iar când vorbim de astfel de probleme, e bine şi firesc să nu uităm de unde am pornit şi noi, la rândul nostru, acum 10 ani.

Noi, astăzi, la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi discutăm despre strategii de dezvoltare pe termen mediu, despre creştere şi extindere, şi nu despre supravieţuire. Avem o fundaţie solidă pe care nu doar că putem, dar suntem moral obligaţi să construim mai departe. Strategia de dezvoltare pe termen mediu „UMF 2020” este un act asumat de noi toţi, prin hotărârea Senatului Universităţii, iar angajamentul meu, ca Rector, pentru continuarea şi finalizarea ei este total.

Nu există învăţământ de performanţă în absenţa resurselor finaciare; excelenţa în educaţie e un deziderat nobil, dar atingerea lui necesită fonduri substanţiale – pentru investiţii în infrastructură, în dotări, în facilităţi pentru studenţi şi profesori şi, cel mai important, pentru investiţiile în resursa umană, cea mai de preţ resursă a unei universităţi de oriunde în lume. Avem această resursă şi, mai mult decât atât, ştim în detaliu cum trebuie ea folosită pentru binele Universităţii.

Prosperitatea intelectuală

anatomieProsperitatea intelectuală a corpului academic, materializată prin oferirea contextului profesional, a mijloacelor şi resurselor necesare desăvârşirii calităţilor intelectuale şi morale ale colegilor mei, dascăli de şcoală medicală. Dezvoltarea profesională şi personală a cadrului didactic este nu doar meritată, dar şi obligatorie dacă ne dorim un act educaţional de nivel înalt în Universitatea noastră.

Este vital ca Universitatea să ofere membrilor corpului academic posibilitatea dezvoltării contactelor cu profesionişti de nivel internaţional prin facilitarea libertăţii de mişcare şi de schimb a experienţelor academice în planul cercetării. Numai aşa putem aspira la deschiderea de direcţii novatoare în zonele noastre de interes şi expertiză profesională şi doar astfel vom avea garanţia creşterii vizibilităţii fiecarui membru al comunităţii academice, atât ca persoană, dar şi ca membru al unui grup de elită.

Prosperitatea materială

Prosperitatea materială a corpului academic se referă în mod direct şi explicit la veniturile noastre, ca răsplată a muncii şi efortului depuse în slujba Universităţii. Spuneam în Scrisoarea deschisă din debutul acestui material că îmi doresc ca statutul de dascăl de şcoală medicală să obţină şi în ţara noastră recunoaşterea şi respectul cuvenite, la fel ca în ţările civilizate ale Europei spre care tindem.

Noi suntem cei care formează astăzi generaţiile de medici de mâine. Este o răspundere imensă pe care îmi doresc s-o conştientizăm în primul rând noi înşine, pentru ca apoi să putem cere acest lucru societăţii. Ne ajută economia – o ştiinţă rece, cinică pe alocuri, dar care ştie să cuantifice contribuţia materială pe care un om o aduce societăţii de-a lungul vieţii, la fel cum poate calcula costul perioadelor de inactivitate ale aceluiaşi om, datorate, de exemplu, bolii. E doar o picătură în paharul plin reprezentat de binele şi valoarea pe care dascălul de şcoală medicală o aduce societăţii. Între alte picături, precum contribuţia la calitatea vieţii omului devenit pacient sau impactul sistemic major pe care o generaţie de medici bine formată profesional şi etic îl are asupra societăţii.  

Contribuţia noastră la binele societăţii este, aşadar, majoră şi perfect cuantificabilă şi se realizează prin efortul nostru continuu, de zi cu zi. Cred cu tărie că merităm recunoaşterea acestui efort, inclusiv printr-o situaţie financiară corespunzătoare.

Proiectele cu finanţare europeană derulate în cadrul Strategiei „UMF 2020” despre care aminteam în capitolul anterior au reprezentat şi venituri personale suplimentare pentru peste 200 dintre colegii noştri, membrii ai corpului academic. Există premisele ca, prin noile proiecte pe care le vom contracta în 2016 şi anii următori, acest număr să crească semnificativ. Nu ma pot hazarda, din poziţia de candidat, în a exprima cifre concrete. Va pot asigura, în schimb, că venituri mai mari pentru corpul academic sunt un drept meritat pentru care voi milita activ din poziţia de Rector.