Dezbateri

Este vital să dialogăm, civilizat și constructiv.

Niciun plan nu e perfect, nici o strategie infailibilă. Va invit așadar să ne așezăm împreună la masa rotunda a dialogului, să comentați, să criticati, să propuneți. Înainte de a fi „candidati” și „electori” suntem cu toții colegi – să nu uităm nici un moment acest adevăr fundamental.

Îmi doresc să pot vorbi cu fiecare dintre Dumneavoastră, fizic este însă imposibil în timpul pe care ni-l oferă campania. De aceea am adresat rugămintea către toate Decanatele din Universitate de a evalua oportunitatea unei întâlniri organizate între mine și toți colegii din respectivele decanate, în condițiile unui minim suport logistic.

Nu în ultimul rând, vă invit să discutăm proiecte și nu oameni; vă invit la o campanie străină de atacuri la persoană, in care discutam idei și nu persoane.

Ne datorăm unii altora și noi toți Universității această minimă formă de respect.

Am uitat oare să fim liberi?

Comments Off on Am uitat oare să fim liberi?

umf

Dragi colegi,

Am ajuns la sfârşit de campanie. Dacă nu se va întâmpla ceva ieşit din comun, care să necesite o reacţie şi clarificări urgente, acesta este ultimul mesaj pe care vi-l trimit.

Până săptămâna trecută, gândisem acest mesaj de încheiere de campanie ca un mesaj scurt, în care să vă mulţumesc pentru răbdarea şi interesul cu care m-aţi onorat şi să vă îndemn să mergeţi la vot cu mintea şi inima deschise.

Însă experienţa amară a ultimelor zile mă împiedică să mă rezum la un astfel de mesaj. A devenit necesar să las o „portiţă” deschisă, exprimată de propoziţia: „dacă nu se va întâmpla ceva ieşit din comun”.

În ceea ce mă priveşte v-am spus deja ce aveam să va spun, prin site-ul www.viorelscripcariu.ro, prin răspunsurile la mesajele dvs., comentarii, interviuri etc. O singură completare am de făcut, generată de evenimentele ultimei săptămâni de campanie: avem nevoie de o platformă internă de dezbateri, la nivel de comunitate universitară. Dacă veţi decide că sunt persoana potrivită pentru funcţia de Rector, voi crea această platformă de dezbatere şi dialog – avem deja infrastructura necesară. Natural, firesc este ca dezbaterea electorală din Universitate să se desfăşoare în primul rând în interiorul Universităţii. Presa ar trebui să aibă rolul de a reflecta şi completa această dezbatere, nu de a o găzdui, pe criterii lipsite de transparenţă (da, e un eufemism!).

Sunt primul dintre candidaţi care şi-a depus dosarul, din prima zi, nu am aşteptat să văd care-mi sunt concurenţii. Am refuzat toate ofertele de „alianţe discrete” vehiculate prin interpuşi în timpul campaniei. Nu aţi văzut din partea mea vreun atac la adresa contracandidaţilor, chiar dacă oportunităţi au fost şi poate mi-ar fi „adus voturi”. Am spus-o şi o repet: am avut din prima zi o campanie curată. O voi menține curată până în ultima zi.

Dragi colegi, noi nu suntem politicieni, suntem profesori. Iar votanţii nu sunt eşantioane demografice, ci colegii şi prietenii noştri. Să nu uităm!

Mi-aş fi dorit aşadar ca, drept concluzie a campaniei mele, să vă adresez un simplu şi onest „Mulţumesc!”. Pentru răbdarea de a mă fi ascultat, pentru modul plăcut în care am comunicat împreună. În lumina „întâmplărilor” din ultimele zile de campanie, un simplu „mulţumesc” nu mai e însă suficient.

La început de campanie vă invitam la „reflecţie şi comunicare”; acum, la sfârşit de campanie, când s-a spus ce era de spus, rămâne reflecţia. Subiectele de reflecţie pe care vi le propun sunt întrebări pe care mi le-am adresat în primul rând mie şi care mă fac acum, la sfârşitul campaniei, să fiu mai determinat decât la începutul ei:

  1. La momentul depunerii candidaturii un prieten m-a sfătuit „să-mi văd de treabă”. „De ce?”, am întrebat? „Ca să nu te trezeşti cu vreun dosar… Uite-te în spate la ceilalţi candidaţi cu şanse, ce au păţit?

Asta vrem? O universitate dominată de frică? În care dacă „îndrăzneşti” să candidezi poţi fi sigur că ţi se va fabrica un dosar sau, din lipsă de „material didactic”, măcar o plângere numai bună de „plimbat” prin presă?

  1. De ce am ajuns să ne obişnuim că telefonul se predă la intrarea în sala de vot? De ce trebuie să ne luăm măsuri de securitate drastice, de unde s-a născut temerea că votul ar putea fi fraudat, ca buletinul de vot ar putea fi fotografiat, că votul n-ar fi tocmai secret s.a.md.? Îşi au locul aceste temeri într-o comunitate academică? Suntem sat din Teleorman sau Universitate?

  1. Noi vorbim de autonomie universitară, dar oare libertatea noastră personală de gândire şi acţiune e deplină acum? Vrem să ne temem sau vrem să fim liberi? Frica nu duce nicăieri. Frica nu construieşte, frica dărâmă, surpă încrederea şi viitorul.

  1. Dacă tot dedicăm capitole ample imaginii Universităţii, de ce unii se folosesc de presă pentru a o păta şi mai mult? Cui foloseşte o Universitate pătată, o Universitate slăbită, vulnerabilă atacurilor din exterior? Cumva celor care visează să „domnească” prin frică? Nu e suficientă presiunea din exterior asupra noastră, ca medici? Trebuie să ne calomniem şi noi între noi? Iresponsabil – aşa se cheamă un om care pune interesul personal, vanitatea, pofta de mărire înaintea interesului firesc al grupului din care face parte, în cazul nostru comunitatea academică şi universitară.

  1. Cui îi foloseşte, dragi colegi, mânjirea prin terţi a imaginii mele, a domnului profesor Dragoş Pieptu şi a domnului profesor Radu Iliescu? De ce lipseşte curajul asumării acuzaţiilor, într-un mod onest care să permită celui acuzat să se apere fără a apela la zona mercenară a presei, fără să plătească unor entităţi care, vă asigur, nu doresc nici binele Universităţii, nici liniştea ei?

  1. De ce să ne temem, dragi colegi? Am uitat oare să fim liberi?

Nu sunt întrebări retorice, sunt întrebări care pot şi merită să capete răspunsuri.

Îi salut cordial pe toţi contracandidaţii mei şi le doresc să primească un vot onest şi meritat. Iar nouă tuturor celor care vom vota adresez îndemnul de a vota onest, cumpănit şi înţelept.

În cabina de vot suntem singuri cu conştiinţa şi responsabilitatea noastră.

Cu drag,
Prof. Viorel Scripcariu

“The secret of change is to focus all of your energy, not on fighting the old, but on building the new.” (Socrates)

Am avut din prima zi o campanie curată. O voi menține curată până în ultima zi

Comments Off on Am avut din prima zi o campanie curată. O voi menține curată până în ultima zi

Imaginile de mai jos și cronologia lor vorbesc de la sine. Reacția mea față de scriitura apărută astăzi pe site-ul publicatiei “7 Est” se rezumă în două propoziții:

Am avut din prima zi o campanie curată. O voi menține curată până în ultima zi

 

13 ianuarie 2016

13.01


18 ianuarie 2016

18.01


20 ianuarie 2016

 20.01

Interviu Ziarul de Iași

Comments Off on Interviu Ziarul de Iași

Mulțumesc Ziarului de Iași și jurnalistului Cătălin Hopulele pentru oportunitatea participării la acest interviu colectiv. Este un demers jurnalistic firesc și profesionist realizat pe o temă de interes atât pentru comunitatea noastră universitară, cât și pentru ieșeni în general, având în vedere impactul social considerabil pe care Universitatea noastră îl are asupra comunității locale.

Articolul integral, conținând răspunsurile tuturor candidaților, îl puteți citi aici.

 

logo_dezbateri

 

zdiZiarul de Iași, întrebarea #1: Ce ar trebui să facă noua conducere pentru a conserva şi multiplica resursele financiare pe care le va găsi atunci când va prelua şefia UMF?

Viorel Scripcariu: Resursele financiare ale unei instituţii, oricare ar fi ea, au două funcţii majore: asigură stabilitate şi potenţial de dezvoltare. În acelaşi timp, trebuie să nu ne uităm menirea: suntem universitate, nu SRL. Prioritatea noastră nu poate fi profitul financiar, ci performanţa academică; profesorii nu sunt „angajaţii firmei“, ci parteneri în actul educaţional, iar studenţii nu sunt „clienţii firmei“, ci beneficiarii unui act educaţional. Conceptul meu de campanie, „Excelenţă prin Prosperitate“, tocmai asta face: defineşte Excelenţa ca scop şi Prosperitatea ca mijloc de atingere a acestui scop. Dacă inversăm paradigma, dacă vorbim de „Prosperitate prin Excelenţă“, am ieşit definitiv din spaţiul valorilor care definesc o universitate serioasă şi dedicată scopului său fundamental: educaţia.

Ziarul de Iași, întrebarea #2: În jurul universităţii gravitează multe cazuri de corupţie. Cum aţi fi procedat spre exemplu dacă, în timpul mandatului ca rector al UMF, vi s-ar fi adus în atenţie situaţia soţilor Dorobăţ?

Viorel Scripcariu: Scopul meu este să nu ajung în situaţia descrisă de întrebare, e diferenţa dintre a trata o maladie şi a face profilaxia ei. Dacă vorbim de corupţie în universitate, atunci pornim de la acceptarea ideii că ea implică atât cadrul didactic, cât şi studentul. Voi face paşii necesari dezvoltării unei relaţii de parteneriat între asociaţiile studenţeşti şi rector, aici cred că e cheia. O organizaţie a studenţilor poate observa dacă plângerile la adresa unui cadru didactic sunt un fenomen sau doar un caz izolat, care poate fi susceptibil inclusiv de rea-intenţie. În egală măsură, voi sta de vorbă cu profesorul reclamat. Dar, repet, scopul meu este să nu ajung până aici. Şi nu e doar scopul meu: încă din mandatul domnului profesor Dragomir, universitatea a făcut paşi concreţi în direcţia obiectivării examinării studentului, iar un exemplu în acest sens sunt examenele scrise unice, cu test grilă, susţinute de toţi studenţii unui an de studiu.

Ziarul de Iași, întrebarea #3: V-aţi lăsa operat de studenţii pe care i-aţi primit până în prezent pe liniile de studiu cu plata în valută?


Viorel Scripcariu: 
Sunt chirurg şi ştiu prea bine că neştiinţa sau nesiguranţa sunt fatale atunci când ai un pacient pe masa de operaţie. Dar răspunsul punctual e simplu: da, m-aş lăsa operat, cu siguranţă, de foştii studenţi străini, care au parcurs rezidenţiatul în chirurgie sub îndrumarea mea şi au trecut filtrul examenelor mele. Vă pot da exemple în acest sens.

Ziarul de Iași, întrebarea #4: Cum intenţionaţi să opriţi rabatul de la calitate, prezent în mai toate universităţile, făcut în favoarea unui număr cât mai mare de studenţi pentru creşterea finanţării?

Viorel Scripcariu: E o întrebare vastă pe care nu am cum s-o epuizez în spaţiul pe care mi l-aţi pus la dispoziţie. Noua lege a învăţământului leagă într-adevăr finanţarea de student, în sistemul public. Dar studentul nu trebuie să fie sursa unică de finanţare! Orice universitate serioasă trebuie să găsească mijloace proprii de finanţare, iar la UMF Iaşi se întâmplă deja acest lucru. Şi nu vorbesc doar de finanţarea care să asigure funcţionarea serviciilor elementare (salarii, utilităţi), ci de resurse financiare pentru dezvoltare. Avem deja o strategie pe termen mediu, asumată de Universitate sub numele „UMF2020“ – din câte ştiu e unică în România. În această strategie, proiectele cu finanţare europeană joacă rolul principal, atât pentru dezvoltarea infrastructurii Universităţii, cât şi pentru creşterea calităţii actului educaţional. Dumneavoastră vorbiţi de un „rabat calitativ“, dar iată: universitatea tocmai introduce o nouă materie în examenul de admitere. Fiţi siguri, vă rog, că nu doar eu, ci şi colegii mei din corpul academic ştim prea bine că, spre deosebire de alte profesii, dacă un medic greşeşte, se poate pierde o viaţă de om.

 

Invitație la dezbateri

Mulţumesc tuturor colegilor noştri care au onorat, în număr mare, invitaţia de a participa la întâlnirea de astăzi, 18 ianuarie, din Aula “George Emil Palade”. M-am simţit nu bine ci extrem de bine alături de dvs., sper că sentimentul e reciproc şi că răspunsurile mele au fost pe măsura întrebărilor Dumneavoastră.

Vă aştept şi mâine, 19 ianuarie, în aceeaşi Aulă, între orele 11.50 – 13.15.

De această dată invitaţia este adresată îndeosebi dar nu şi exclusiv colegilor de la Facultăţile de Farmacie, Bioinginerie şi Medicina Dentară.

Să ne vedem cu bine!

Prof. Viorel Scripcariu

logo_dezbateri_ore

Dragi colegi,

Pentru cei dintre dvs. care au avut interesul si rabdarea sa citeasca Planul meu managerial nu este un lucru de noutate faptul ca imi propun sa acord atentia meritata unui domeniu pe care il consider deficitar in Universitatea noastra: comunicarea, atat cea din interiorul corpului academic, cat si cea de la nivelul larg al comunitatii universitare.

In plus, sunt un om realist, deci perfect constient ca ma cunoasteti la nivel personal mai putin decat pe majoritatea contracandidatilor mei la functia de Rector. Ma refer, evident, la imaginea publica pe care si-au putut-o construi doi prorectori cu vechime si un rector interimar.

Sunt doar doua din argumentele care fac necesara o intalnire a mea, din postura de candidat, cu Dumneavoastră.

Nu va invit la o prelegere scortoasa, cu proiectie PowerPoint si speech mobilizator – timpul este un bun pretios, o stim cu totii. Nu va voi recita Planul managerial din postura profesorului la catedra – au contraire voi îmbraca, daca asa veti considera necesar, haina studentului prezent in fata dumneavoastra pentru a fi intrebat, cantarit, notat. Contez totusi pe indulgenta dumneavoastra…

Va invit sa stam de vorba, dragi colegi, in cel mai natural mod cu putinta, ca de la coleg la coleg. Sau putem face din aceasta intalnire un curs deschis, daca veti avea amabilitatea de a propune teme de discutie punctuale (inclusiv printr-un raspuns la acest e-mail). Pentru inspiratie si documentare va invit sa rasfoiti Planul managerial, publicat la adresa www.viorelscripcariu.ro

Va astept pe toti luni, 18 ianuarie, in Aula “George Emil Palade”, in intervalul orar 13.15 – 14.40 si marti, 19 ianuarie, intre orele 11.50 – 13.15, in aceeasi aula.

Sa ne vedem cu bine!

Prof. Viorel Scripcariu

Colegilor mei asistenți universitari

logo_dezbateriAna Maria Muşină (asistent universitar, doctor în med., medic rezident anul V),

Ionuţ Huţanu (asistent universitar, medic primar),

Mădălina Gavrilescu (asistent univ. doctor în med., medic rezident anul IV),

Bogdan Filip (asistent universitar, medic specialist),

Maria Gabriela Aniţei (asistent universitar, medic specialist),

Iulian Radu (asistent universitar, medic primar)

 

Dragă coleg, asistent medical în Universitatea noastră,

Numele de mai sus aparţin unor oameni foarte speciali pentru mine – e foarte probabil să-i cunoaşteţi deja, să le fiţi prieteni. Ei nu sunt destinatarii acestei scrisori, ci argumentul viu al veridicităţii ei.

Sunt oameni care au găsit de cuviinţă să vină alături de mine cu vorba şi cu fapta; cuvintele lor sunt preţioase pentru mine, de aceea le veţi găsi alături de încurajările doamnei Decan Azoicăi sau de cele ale mentorului meu, profesorul Cristian Dragomir.

Ei sunt o parte din „familia mea de la spital” şi le mulţumesc pentru asta.

Şi, ca în orice familie, găsim şi timp să stăm de vorbă, suficient de des şi de amănunţit încât să pot afirma cu toată convingerea că vă ştiu atât problemele care vă frământă, cât şi aspiraţiile. Ca şi Dvs., tinerii mei colegi au s-au lovit de dificultăţile începutului de drum. Ca îndrumător, am putut să-i ajut pe fiecare în parte; ca Rector pot face acest lucru pentru mult mai mulţi dintre voi.

Vă voi prezenta punctual propunerile mele, cu menţiunea că o bună parte dintre ele au trecut deja testul realităţii – iar martori şi beneficiari sunt chiar tinerii mei colegi din colectivul pe care îl conduc.

 

Aşadar, ca Rector al Universităţii pentru următorii 4 ani, îmi propun următoarele direcţii de acţiune, cu impact direct asupra activităţii şi carierei tinerilor asistenţi universitari ai UMF Iaşi: 

1. Adaptarea cuantumului salarizării la volumul imens de efort pe care îl presupune susţinerea lucrărilor practice cu studenţii, în limitele impuse de legislaţia în vigoare. Vorbim astăzi despre Universitatea noastră ca despre o universitate prosperă. Din perspectiva volumului de muncă alocat Dvs., este firesc şi necesar ca o parte a acestei prosperităţi să se întoarcă la Dumneavoastră. Există, vă asigur, mijloacele financiare şi suportul legal pentru atingerea acestui obiectiv.

2. Sprijin prioritar pentru angrenarea asistenţilor universitari în proiecte de cercetare.

3. Acordarea suportului pentru scrierea de articole de calitate şi publicarea lor, prin Centrul metodologic de cercetare şi statistică (detalii aici). Este un proiect gândit să răspundă unei nevoi concrete: asigurarea vizibilităţii cercetătorilor noştri prin promovarea publicării rezultatelor obţinute în reviste recunoscute la nivel internaţional, cu o înaltă cotare. Rezultatul natural, produs într-un orizont de timp de 2-4 ani, al existenţei Centrului metodologic de cercetare şi statistică va fi capacitatea acestui Centru, în materie de know-how şi logistică, de a lansa şi susţine propria revistă a Universităţii, pregătită pentru indexarea în bazele de date internaţionale (inclusiv ISI). De acest proiect va beneficia întreaga Universitate şi va fi prioritatea zero în primul an de mandat. Universitatea dispune atât de resursa umană, cât şi de resursele logistice şi de infrastructura necesare. Este o „reţetă” care funcţionează cu succes în marile centre universitare ale lumii, mi-e greu să înţeleg de nu avem deja un astfel de Centru în Universitate.

4. Dezvoltarea de parteneriate atât inter-universitare, cât şi cu spitale şi centre medicale din străinătate, astfel încât fiecare asistent universitar să aibă oportunitatea efectuării unui stagiu în străinătate. La nivelul clinicii pe care o conduc în prezent am dezvoltat deja astfel de parteneriate, de care au beneficiat asistenţii universitari şi medicii rezidenţi pe care îi coordonez. Amintesc în acest sens parteneriatele cu: Laboratoarele INSERM Paris, Spitalul European „Georges Pompidou”, Universitatea „Victoria” Manchester UK, Spitalul „St. Mark” Londra, Universitatea din Brimingham, (UK), Istituto Oncologico Veneto – IRCCS, Padova Italia, Universitatea din Debrecen, Ungaria, Universitatea din Lublin, Polonia, Universitatea din Regensburg, Germania şi Universitatea de Medicină Semmelweis, Budapesta.

5. Suport financiar pentru participarea tinerilor noştri colegi la evenimente ştiinţifice în ţară şi străinătate, ca element absolut necesar pentru dezvoltarea profesională şi îmbogăţirea portofoliului ştiinţific.

 

Vă mulţumesc pentru timpul şi răbdarea de a citi rândurile de mai sus şi aştept opiniile şi întrebările Dumneavoastră, fie răspunzând direct la acest, fie prin intermediul mijloacelor de contact disponibile pe site-ul www.viorelscripcariu.ro.

De asemenea, vă invit să ne cunoaştem şi să discutăm faţă în faţă în cadrul întalnirilor pe care le voi avea în zilele următoare în Aula „George Emil Palade”, primul astfel de eveniment fiind programat pentru luni, 18 ianuarie, în intervalul 13:15 – 14:40. Cea de-a doua întâlnire este programată pentru marți, 19 ianuarie, între orele 11.50 – 13.15, în aceeași aulă.

 

Cu drag,

Prof. Viorel Scripcariu

Va invit să discutăm proiecte, nu oameni

logo_dezbateriDragi colegi,

Nu mai putin de 7 candidati si-au manifestat dorinta de a conduce Universitatea in urmatorii ani, din functia de Rector. Recunosc, prima reactie a fost una de surprindere: oare atat de fragmentata este comunitatea noastra academica incat toti acesti candidati sa considere, in mod onest, ca intra intr-o cursa electorala din care pot iesi castigatori?

Cred cu tarie ca prezumtia onestitatii este obligatorie in familia extinsa pe care o numim comunitatea academica a Universitatii de Medicina si Farmacie din Iasi – este motivul pentru care cred ca numarul mare de candidaturi demonstreaza efervescenta din interiorul comunitatii academice, nevoia acuta de comunicare pe care o resimtim cu totii intr-un moment extrem de important pentru viitorul Universitatii.

Dar cum alegem cea mai bună varianta? Care este cel mai bun plan pentru Universitate si cum identificam omul cel mai potrivit sa-l puna in aplicare in urmatorii 4 ani?

Prin reflectie si comunicare este raspunsul si indemnul meu catre Dumneavoastra.

Reflectie pentru va invit sa cititi cu atentie toate planurile propuse de candidati, cu mintea si creionul ascutite la maximum. Trebuie sa gasim cu totii timpul necesar sa citim, sa intelegem si sa decelam. Exista continut in spatele formei? Vorbim de strategii integrate, coerente sau de masuri aleatorii si pansamente temporare aplicate pe rani mai vechi sau mai noi?

Comunicare pentru ca este vital sa dialogam, civilizat si constructiv. Niciun plan nu e perfect, nici o strategie infailibila. Va invit sa va asezati la masa rotunda a dialogului alaturi de candidati, sa comentati, sa criticati, sa propuneti. Inainte de a fi „candidati” si „electori” suntem cu totii colegi – sa nu uitam nici un moment acest adevar fundamental.  

Imi doresc sa pot vorbi cu fiecare dintre Dumneavoastra, fizic este insa imposibil in timpul pe care ni-l ofera campania. De aceea adresez pe aceasta cale rugamintea catre toate Decanatele din Universitate de a evalua oportunitatea unei intalniri organizate intre mine si toti colegii din respectivele decanate, in conditiile unui minim  suport logistic.

Nu in ultimul rand, va invit sa discutam proiecte si nu oameni; va invit la o campanie straina de atacuri la persoana, in care discutam idei si nu persoane. Ne datoram unii altora si noi toti Universitatii aceasta minima forma de respect. Este regula care va guverna campania mea, in cel mai natural mod cu putinta: sunt obişnuit cu gratia bisturiului, insa „cutitele lungi” imi sunt straine si-mi repugna.

Invitatia este deschisa inclusiv celor 6 colegi ai mei, astazi contracandidati, dar mai presus de toate coechipieri de valoare in echipa numita comunitatea academica a Universitatii de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa” Iasi. Va invit sa comunicam in mod real, sa vorbim onest intre noi, candidati si alegatori, pornind de la planurile manageriale ale fiecaruia dintre candidati. Am publicat Planul meu managerial la adresa www.viorelscripcariu.ro. Este o platforma deschisa feedback-ului, este locul unde va invit sa ne intalnim si sa vorbim deschis.

 

Prof. univ. dr. Viorel Scripcariu
12 ianuarie 2016